Aside

Tresari, te uiti pe fereastra. Vezi cerul albastru sfasiat pe alocuri de nori, coroanele despuiate ale unor bieti copaci ce par rataciti printre casele oraselor noastre si parca simti in nari aerul primavaratec de afara, gustul sau dulce si aspru. Probabil ca ti-ai dori ca tot ceea ce ai vazut in acest moment sa incremeneasca asa cum este si sa nu devina un moment pierdut, adica netrait si uitat! Nu ai aceasta putere asa ca te resemnezi rapid, iti intorci privirea spre calculator, spre telefon, dar iti dai seama ca nimic din toate astea nu te satisfac si nu-ti plac, ci doar trec pe langa tine fara sa lase urme, iar tu le accepti curgerea doar fiindca esti slab, lipsit de curaj, de energie, de vointa.

Aveai nevoie sa scrii asta ca sa compensezi  acel drum cu bicicleta in care deasupra capului tau nu ar mai fi fost decat cerul cel sfasiat de norii grabiti, in jurul tau copaci incremeniti in zdrentele lor cenusii, iar in fata ta lacrima aurie a apusului de soare si drumul prafuit ce duce spre mare.

Advertisement

Previziuni ratate III

Dorul este atemporal

te smulge

te rupe de prezent

E. este.

un moment.

Curand

omul va duce

dorul

mortii.

Moartea va fi

o fereastra deschisa

prin care viata

va intra ca

vantul de aprilie

incarcat de soarele

de astazi si de

zapezile de ieri

ce se topesc

incet

prin munti.

Previziuni ratate II

In viitor, omul va fi o problema. El, cu lipsurile sale, cu poticnelile, bajbaielile, penumbrele sale. Omul va fi o problema pentru oameni. O povara. Prea vulnerabil fizic. Prea precar psihologic.

Pentru a scapa de om, se vor coaliza toti oamenii. Nu vor folosi cutite sau gloante. Il vor distruge folosind adevarul. Se vor folosi de stiinta ca sa-i demonstreze ca e o eroare.

Previziuni ratate I

Ce va fi cel mai greu pentru om?

Sa gandeasca. Probabil ca a gandi va deveni curand un act periculos, care va duce la distrugerea noastra, ca indivizi, ca societate, ca politica, cultura, stiinta, sport. Gandirea va fi un act de libertate nepermis, deoarece noi toti vom sti cat de periculoasa este ea pentru binele nostru.

Pleoapa

visele sunt torente

rauri de primavara

ce poarta spre mari

cu furie

zapezile topite de prin munti

cred ca de aceea avem pleoape

ca sa tinem visele captive

unii le inchidem afara

ceilalti inauntru

ce bine ca nu sunt transparente

ca nimeni nu vede dincolo de ele

de pleoape

Ratarea

Viata este iubire neconditionata. Este ca o zi de iarna geroasa. Restul e ratare.

Cu alți ochi

Ce sunt frunzele de toamnă?

Mă-ntreb cu mintea-mi de copil

în timp ce privesc cu ochi-mi de bătrân.

Sunt cicatrici săpate în carnea vieții

și înfrumusețate de trecerea timpului.

Sau poate că sunt pergamente

cu migală colorate și care, citite

cu ochii scăldați de lumina aurie a soarelui tomnatic,

ne-nvață

cum să facem

Marea Trecere.

Jocul de-a viața

Astăzi oamenii sunt ocupați cu Facebook, Twitter, Linkedin, Instagram, Google, WordPress.

Sau sunt ocupați ”de”?

E ca o nouă disciplinare a omului.

Magia

Poate că totul a început pe acel vârf de munte.

Chiar sub norii ce gonesc tăcuți pe cer

Într-un copac singuratic

Din care s-a desprins doar o frunză

Cea mai vie și mai colorată

Ce a plutit pe o rază de soare

O clipă.

Poate că totul a început cu acea frunză

Ce a atins firele de iarbă cu o mângâiere

și s-a lăsat purtată de vânt și de pâraie

O clipă.

Poate că totul a început cu o frunză

Ce a gonit nebuna departe, mereu mai departe

Purtată de vânt și de pâraie

O frunză neverde, o frunză ciudată,

coaptă de lumină și desprinsă din soare

O clipă.

Restul va fi online

Curand, viața reală va fi doar în somn. Restul va fi online!

Epoca experților

A fost vestită de mult timp. Probabil încă de pe vremea lui Socrate și cu al lui ademenitor ”Știu că nu știu nimic”.

Până la urmă, unii au sfârșit prin a înțelege că nu trebuie să știi ceva ca să fii un expert. E suficient să fie cunoașterea cât mai fărâmițată, cât mai minusculizată. E suficient ca nimeni să nu aibă timp pentru bucățica altcuiva, ca acest lucru să-l facă să-și dea seama că dacă nu mai poate să înțeleagă bucățica vecinului, poate să aibă încredere chiar în vecin, că este mai simplu să-l transforme pe acesta in expert.

Toți sunt experți astăzi. Fiecare pe bucățica lui. De ce? Fiindcă nimeni nu se pricepe la nimic de fapt. Fiindcă nimeni nu înțelege nimic de fapt. Dar toată lumea se mulțumește, iar unii se și împăunează, cu titlul de expert.

Dar acum am ajuns la o altă etapă a evoluției expertului. Trăin în epoca expertului de tip spălătoreasă. Adevărul și realitatea se fabrică online, în bârfele experților care îți caută popularitatea și recunoașterea pe rețelele de socializare.