Deshertari

Sunt idei care au ceva lipicios in ele, se agata si se lipesc de tine, de mintea ta si parca, orice ai face, nu poti scapa de ele. Le asculti zilnic, iti vin in minte zilnic, te urmaresc pretutindeni si apar mereu cand esti pus in aceasi situatie. Daca la inceput iti placeau, poate ca erai chiar mandru de ele, la un moment nu le mai suporti, ti-e scarba de ele, ti-e scarba de ce reprezinta ele, ti-e scarba de ele asa cum ti-e scarba de un sobolan slimos ce se strecoara pe langa tomberoane imputite. Trebuie sa scapi de ele, chiar daca la un moment dat nu mai sti cum sa faci asta – ti se pare ca intrega ta viata este dominata de niste idei moi, lipicioase si alunecoase, de care nu mai poti scapa fiindca ele au devenit tu; te reprezinta, te iubesc si tu le iubesti. Incerci sa le arunci la gunoi, la tomberon, la sobolani…Ai vrea sa-ti  desherti undeva ideile, sa ramai pustiit si gol intr-un deshert imens, inconjurat de nimicul purtat de vantul uscat…

peisaj

Intr-o zi ma aflam cu o prietena in masina si mergeam printr o zona rurala a Romaniei, cand ea vede un batran pe o bicicleta si zice -Uite ca aici, la tara, oamenii inca merg cu bicicletele. -Nu-ti place sa mergi cu bicicleta, am intrebat eu. -Ba da, mi a raspuns, da’ acum cand sunt atatea masini, biciclistii nu-si dau seama ca ocupa atata din locul de pe sosea.

Nu am nimic cu soferii, nici cu biciclistii…Nu-mi plac atitudinile de protestatari pe care le au fanii bicicletelor si nici nu inteleg prostia soferilor care privesc de sus la biciclete. Nu-mi place nici o miscare de protest care a devenit atat de obisnuita incat o putem institutionaliza. Nu mi plac pistele urbane de bicicleta si nu sunt de acord cu ele si nici nu-mi place sa vorbesc cu soferii despre biciclete, insa am vrut sa redau aceasta frantura a unui dialog, imi statea in cap si ma enerva…

Mergi pe un drum drept. Aici nu te afli decat tu, stalpii de inalta tensiune, tufele de buruieni. Din spatele tau vine o masina, poate tare sau nu; cand ajunge la vreo 50 de m claxoneaza – de parca nu era evident. Ce s-ar intampla daca pe un km ar fi cam 10 biciclisti sau, si mai bine (rau), pe vreo 10 km vreo 1000 de biciclisti. Prostanacul nostru ar claxona de fiecare data. Da, fiindca e prostanac.

Poate ca totul va re-de-veni!

Advertisements

2 responses to “Deshertari

  1. Sunt sofer… In functie de cum tin biciclistii directia, claxonez sau nu. 😀

    Crezi ca va re-de-ve-ni ceva? Cum? De la sine?

  2. asta e partea buna sau rea a bicicletei, depinde de deznodamant, ca poti sa bei la ghidon, iar atunci directia e cam aiurea iar claxonul o mare inventie (sunt un mare pasionat al condusului de automobile).
    cat priveste cealalta problema – nu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s