Titluri reci

Nu ne plac recele, umedul sau intunecosul. Ascunsul si ingropatul. Ne fac sa ne gandim la plosnite, viermi si  sobolani. La ceva trecut…

Am copilarit intr-o tara mica si saraca, unde timpul trecea nepasator. N-aveam lumina seara, painea era pe cartela si sugeam dropsuri invelite in cacao. Visam la o tara mare cat un continent, cu firme luminoase, calda si plina de cantece! Eram inconjurat de vecinii mei,  de toavarasii si tovarasele noastre, plini de zeflemea ieftina si bancuri, lenesi si ignoranti.  Burtosi si cheliosi! Auzeam de domni si doamne care ar sti sa vorbeasca, sa inteleaga si sa simta. Simteam ca exista mai mult decat atat – eu puteam sa vad mai mult decat atat.

                                                       S-a facut lumina!

Vad cladiri somtuoase, sunt fie resedinte, fie spatii pentru birouri. Fatade de sticla, scari lucioase din placi de marmura, sterse zilnic de cateva ori. In birouri – mochete asortate , calculatoare zumzaitoare, telefoane si faxuri, plante ornamentale si usi ce se deschid silentios. Aer conditionat!

Sunt urmarit pretutindeni de ochii de sticla ai camerei de luat vederi. Ma simt stingher si chiar daca as dori, parca nu pot sa fiu asa cum as vrea sa fiu sau cred eu ca sunt. Ma simt imobilizat, mi se taie rasuflarea. Mai mult decat atat, mi se pare ca toata lumea stie deja totul despre mine. Nu mai are rost sa mai incerc sa fac ceva, sa fiu cineva. S-a terminat!

Fantezia porneste de la un coridor ce pare sa nu se mai termine, ce incepe identic cu sine, dupa fiecare cotitura. Nu este nimic neobisnuit – il gasim azi pretutindeni, cu peretii marcati  de postere, de afise, anunturi si orare. Probabil ca mai de mult credeam ca a putea trece pe aici, pe un astfel de coridor, insemna deja foarte mult, ca cei care treceau pe aici erau speciali, cei alesi.

Dar iata ca azi sunt si eu aici, pe un astfel de coridor, si imi este dor de cel de ieri, de cel care visa sa ajunga in acest loc, de cel care avea fantezii si ambitii. Nu mai stiu ce anume caut eu aici…Ce anume reprezint…Pentru mine este doar un coridor pustiu – s-a terminat programul.

Traiesc intre locuri si spatii – oscilez intre  ele si-mi caut adapostul.  Cu cat imi trece vremea mai mult, adica devin mai experimentat pesemne, cu atat lumea se saraceste mai mult de semnificatii, de culori si  lumina, de caldura. Iata – ceea ce credeam ca va deveni o locuinta primitoare ramane un  spatiu – pustiu si pustiit. Iar eu sunt un vagabond, unul ce nu poate sa fie altfel, fiindca nu poate sa-si gaseasca o casa!

Construiesc case, torn fundatii, pun acoperisuri, tigle si ferestre – decorez interioarele, le zugravesc si le incalzesc – incerc sa ocup spatiul, sa-l transform, sa-l locuiesc. Pana la urma am de partea mea infinitul…

Advertisements

6 responses to “Titluri reci

  1. simpatizezciupercute

    cred ca trebuie sa cauti in adancul sufletului tau sa vezi ce iti doresti. atunci o sa stii

  2. mereu reusesti sa vezi lucrurile cele mai importante 🙂

  3. simpatizezciupercute

    I am serious here:))
    >:D<

  4. si eu la fel. dar chiar ai pus degetul pe rana. vad ce imi doresc insa este foarte greu sa ajung acolo

  5. stiu ca e foarte greu, pentru ca si eu inca mai am momente in care ma simt total pierduta. mie mi se intampla sa imi dau seama de unele chestii in cele mai bizare momente. take your time.nu e nimic pierdut.

  6. 🙂 mersi pentru incurajari

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s