Despre ospitalitate

Nu este un titlu de carte – este o colectie de franturi de scene – deshertari.

Intr-o zi ma aflam la marginea Brasovului, la o benzinarie. Tot aici se afla si un grup de polonezi cu motociclete, masivi si ei, impunatoare si motocicletele lor. Imi placea ceea ce vedeam, fiindca imi amintea oarecum de mine, nu de mine pe motor, ci de mine cand eram nomad. Se citea pe chipul lor nu doar satisfactia ca au coborat din autocar si au fost la WC, ci satisfactia triumfatoare ca au ajuns aici, intr-un anumit loc, la o destinatia ce este provizorie. Beau suc la doza, mestecau ciocolata, fumau…Erau mandri si puternici…Vazandu-i nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc la ospi – t -abilitatea romaneasca, fiindca este vorba la noi mai mult de o abilitate, decat de o ospitalitate. Noi am transformat ospitalitatea in abilitate, in mai multa abilitate decat ospitalitate.  Ce a iesit?  Habar n-am.

Vazandu-i m-am gandit la pensiunile incropite peste noapte, in locuri nepotrivite. Cu gradini englezesti situate langa codrii intunecosi. La prostul gust. La patroana grasa care nu stie sa se spele, dar iata ca si-a tras  cabine cu dus la pensiune. La toate privirile baloase ce se scurg in urma ta in locurile – pietele asa zis turistice, la privirile pline de ura si invidie, la zambetele acre si chinuite, la mitocaniile de pe strada, la cartierism, la murdarie, bacsisuri si tepe…La flegme…Nepasare si foame. Blazare. La acest primitivism local transformat peste noapte in turism in stil european … Peste ospitalitatea noastra, autentica ori ba, s-a asezat un strat gros de stangacie, cica bine poleita, de abilitate obtinuta peste noapte, care scufunda si mai mult in intuneric pitorescul  din Romania…Ceva nu ni se potriveste…

Poate ca nu putem sa ne ascundem mizeria asa de bine cum o fac altii – poate ca la altii nici nu exista – poate ca la noi e prea multa – poate ca ar trebui sa o lasam asa cum este.

Aflandu-ma intr-o zi intr-o firma la care aveam ceva treaba am fost nevoit sa cer ajutorul celor de acolo pentru a-mi duce la bun sfarsit treaba. Unul dintre cei de acolo ma ajuta fara nici o problema, aparent, imi aduce tot ce-mi trebuia, dupa care imi spune –de obicei cand mergi undeva, te duci pregatit cu toate cele, simteam ca- i intepatura dinaintea muscaturii – da, zic eu, dar uneori te bizui si pe ajutorul celorlalti, dupa care el musca – da, dar daca eram ungur!

Intr-un sat unguresc sunt intr-un magazin. Intra un roman sa cumpere ceva, este servit, vanzatoarea o profesionosta il serveste, sta de vorba cu el. Clientul pleaca. Unul din magazin ii spune vanzatoarei, ungureste,  – De ce ai vorbit cu el romaneste?

                                                                 deshertari

Advertisements

3 responses to “Despre ospitalitate

  1. Bun venit in Romania. Ma bucur sa vad ca “ospitalitatea” este luata in discutie de bloggeri. Faina abordarea ta.

  2. pana la urma un blog este ca o casa deschisa 🙂 – un azil sau ospiciu

  3. da, si asa :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s