Cerneala si tasta

cerneala

Ce mi se pare o mare prostie –

                                      sa arunci cu cerneala pe o hartie deja scrisa

                    sa apara o pata mare care inghite tot

                           sa vezi cum cerneala se intinde mai mult si mai mult

                                             sa vezi cum ii este foame hartiei

                                  foame de cerneala ce o inghite

                                      cum suge fara mila cerneala

                                          cum dispare tot ce a fost odata scris sub pata de cerneala

       cum pana la urma nu ramane decat o pata mare si albastra

                                                  diforma

                                     iei hartia o mototolesti si o arunci la cosul de gunoi

             erau cuvintele noastre –

                                          erau gandurile noastre –

                                                                erau amintirile noastre

      Era fara rost sa incerc sa gasesc ceva in pata de cerneala. Era fara rost sa descopar imagini in albastrul petei de cerneala. Era fara rost sa stau ca un idiot si sa ma holbez la o pata de cerneala pe o hartie ce a fost candva scrisa.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s