In pat cu strainul IV

Am citit ceva ce mi-a placut la Diana. Parea sa fie vorba despre bloguri, dar nu, de fapt, era vorba despre noi, adica despre mine, despre tine, despre oameni, despre cei care am trait atat de mult deja, despre cei care am trait in diferite moduri, in diferite timpuri si culturi, si am trait mai bine sau mai greu. Era vorba, pana la urma, despre noi, despre cei care am supravietuit atator vremuri schimbatoare si care ne-am adaptat si care ne vom adapta probabil in continuare. Insa nu vreau sa vorbesc despre esenta omului, sper sa nici nu existe vreuna. Sau poate ca nu mai cred ca ar exista. Dar nu conteaza…

Era vorba despre comunicare – caci in umbra aripilor ei traim in ziua de azi. Aripile comunicarii au cuprins intregul glob si l-au redus la dimensiunile unui ou micut si fragil. Noi existam deoarece comunicam. Comunicam, deci existam. Acestea sunt sloganurile inscrise in penele aripilor ce ne invelesc. Dar intrebarea este cum? Cum comunicam? Raspunsul ar fi bine – adica rapid, eficient, global! 

Raspunsuri sterile, ce contin cuvinte pusti, seci si plate. Care nu ma satisfac, care nu ma multumesc. Fiindca stiu ca adevarata comunicare ar fi cea care m-ar putea scoate din minti – nu m-ar lasa nepasator. Cea care m-ar asurzi cu tipetele ei. Ar fi cea care, atunci cand a terminat cu mine, m-ar transforma si m-ar transfigura in ceva cu totul diferit. Mai mult chiar, ar fi acea comunicare ce m-ar umple de dorinta si m-ar face sa ma contopesc, care m-ar scoate din pielea si oasele mele. Cea care m-ar face sa inteleg…

Raman insa prins in tentaculele comunicarii sterile care domina lumea in care ma misc – comunicarea artificiala. Cea care imi da iluzia ca pot sa aflu totul atat de repede si atat de usor. Ca pot sa fiu cu oricine – oricand si oriunde. Cea care imi da iluzia ca vorbesc cu cineva. Ca reusesc chiar sa cunosc pe cineva. Cea care ma tine legat si fixat aici, cuminte, in fata calculatorului, pe acest scaun, la acest birou, ca pe un om normal care se va adapta societatii si care nu va dauna deloc lumii in care traieste.  Cea care ma face sa fiu un strain, un artificiu- pentru cei care ma asculta, pentru mine.

Advertisements

7 responses to “In pat cu strainul IV

  1. Si eu m-am gandit mult la asta… Multa vreme am respins internetul ca mijloc de socializare si comunicare, multa vreme am ironizat prietenii/colegii pasionati de messenger, chaturi, bloguri, etc, etc… Pana cand am fost nevoita sa il folosesc tot mai mult, intai profesional, apoi personal. Si acum, nu stiu daca vad lucrurile “corect” sau am deja mintea “pervertita” de aceasta artificialitate, cum o numesti tu, dar ma intreb: este intr-adevar comunicare artificiala? Nu esti tu un om, viu, real, organic, la capatul celelalt de “fir”? Un om cu ganduri, idei, sentimente, la fel ca mine, la fel ca oricare om. Este artificialitatea data de METODA de comunicare, sau de GANDIREA dinainte de comunicare?

  2. de lumea in care traim nu vom putea scapa. este aici pentru noi – sa ne bucuram de ea asa cum este :). insa faptul ca ne lasam dominati de ceea ce este artificial poate fi o problema. ma gandesc ca tehnologia poate fi periculoasa chiar daca nu face bumul pe care l-a facut la hiroshima. adica poate sa fie chiar mai periculoasa. si este enervanta in primul rand ca mijloc de control al populatiei

  3. fac un mic comentariu:
    faza cu internetul si conectarea la “toti prietenii in acelasi timp”(ma refer aici la mess,blog,hy5 facebokk,etc) este cel putin ptr mine,ca atunci cand simti ca iti este pofta de un tiramisu,asa un pic siropos,cu multa crema racoroasa,cu blatul acela pufos de piscot muiat in sirop,cu pudra aceea atragatoare de cacao presarata pedeasupra si cu mirosul..mmm..mda..mirosul de ceva dulce…
    si…in loc sa te bucuri de el pe bune,la sfarsitul programului de lucru,dupa ora 6, cautandu-l intr-o cofetarie frumos amenajata,cu mobilier vechi,elegant, cu muzica de atmosfera,servit de o domnisoara draguta, in compania unui bun/e prieten/e ……IL SERVESTI IN CEL MAI BUN CAZ PE TASTATURA CALCULATORULUI,IN TIMP CE STAI CU OCHII BELITI SA NU PIERZI NICI O CONVERSATIE INTERESANTA,sau in cel mai rau caz…ajungi sa ii dai un search pe google: tiramisu ( ca sa vezi cum arata…ca nu ai vazut niciodata in realitate unul ) 🙂
    cam asta cred eu ca face sistemul asta care aduna oameni si creeaza relatii;iti vind eun Tiramisu pe tastatura 🙂
    ok..hai ca deja aberez..va pup…(a…am uitat,va pup,dar nici nu stiu cum aratati :)…las ca va pup cand o sa va cunosc….

  4. ei pana atunci merge si un pup virtual 🙂

  5. 🙂 merge,merge… cum sa nu…

  6. daca te referi la mine 😦 sa stii ca imi place s araspund la intrebari,daca intrebarile sunt facute sa le dau un raspuns :).. chiar daca uneori sunt raspunsuri “penibile” mi le asum cu cea mai mare placere.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s