Nostalgia sfaramata

Ai grija, mi a zis prietena mea si m-a tras repede de mana. Nici nu am apucat sa mi dau seama, am auzit sfaraitul rotilelor si o umbra a trecut in viteza prin fata mea. Era o seara de aprilie si iesisem la o plimbare cu ea, pentru a ne bucura, atat cat puteam, de schimbarea ce o aduce primavara si pe care poate ca nu o puteam simti si altfel. Totul era bine, ca sa spun asa, pana cand acea umbra mi-a taiat calea. Dupa ce a trecut de mine, am incercat s-o urmaresc –  s-a mai auzit un “nebun-o”, “sinucigas-o”, “ai vazut-o”…Ea isi daduse drumul, pe rotile, de pe aleea de sub tampa, iar apoi, profitand, as zice eu in mod sadic acum, de viteza pe care a prins-o in coborare, s-a dus direct spre intersectia de la Universal, fara sa-i pese de masini, fara sa-i pese de pietoni sau orice altceva. Era doar ea, trupul ei, pe patine cu rotile, ghemuita aerodinamic, sfidand intamplarea sau necesitatea – depinde de…

Mi-a adus aminte de o scena dintr-un film, in care unul dintre personaje mergea pe bicicleta prin oras, cu ochii inchisi, spunand in gand:1,2,3,4, si mai departe. Nu-i deschidea pentru nimic in lume, trecand astfel prin intersectii, pe langa masini si oameni.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s