Marturie-despre prietenie si martori

Ma gandesc la asta acum, la sfarsitul unui an si la inceputul unui nou an, fiindca tema asta este cea care ma bantuie de ceva vreme – tema prieteniei. Pana la urmaa, cred ca semnul increderii sau al prieteniei este pana la urma dat de neintelegere, chiar daca la prima vedere asta poate sa para atat de lipsit de sens. Stiu, mi s-a spus ca un prieten adevarat sau o prietena, depinde de caz, este cea care te intelege si care intelege tot ceea ce spui, tot ceea ce gandesti si fara indoiala asa si este intr-un fel, insa ceva mi-a demonstrat ca asta nu este chiar totul. Stateam de vorba si la un moment dat mi-am dat seama ca vorbim despre lucruri diferite, desi parea sa spunem acelasi lucru, mai mult, ca sunt anumite lucruri pe care eu nu le inteleg, insa imi vorbea atat de deschis, fara sa ascunda nimic, fara sa urmareasca nimic, incat important era faptul ca eu ascult, si nu daca inteleg sau nu, importanta fiind dorinta pe care o avea de a-mi spune mie toate astea si, mai mult,  importanta fiind credinta pe care o avea ca eu am inteles tot ce mi-a spus. Probabil ca de aceea un bun prieten ne devine omul pe care il avem alaturi intr-o secventa pasagera a vietii noastre – confidentul dintr-un tren, omul de la bar, om pe care il simtim aproape atunci cand il transformam pentru o clipa in prietenul nostru sau care ne transforma pe noi in prietenii sai buni. Modul aproape naiv si credul in care un prieten ti se daruieste si iti pretinde sa intelegi este pana la urma chiar semnul prieteniei ce exista.

Importanta era linistea sau seninatatea cu care se oferea increderii mele. De aceea o prietenie poate sa existe si intre doi oameni care nu vorbesc aceeasi limba…

Cineva spunea ca cei din jurul sau nu-i sunt decat martori, adica ei nu fac decat sa citeasca si poate sa judece marturia depusa de fiecare dintre noi in viata asta,  referindu-se la cei care sunt in jurul sau, pe care ii putem numi din comoditate prieteni, dar care probabil ca nu sunt decat insotitori, sau cum spunea el, martori, adica ceva mai mult decat niste simpli anonimi pe care ii intersectam in piete, fara insa sa-i poata deveni prieteni. Martorii raman mereu la distanta! Martorii sunt ochii care ne urmaresc, urechile care ne asculta, bratele care poate ca ne imbratiseaza, insa doar atat, ei nu ne cer sa ii intelegem sau, mai bine spus, nu se daruiesc intelegerii noastre. Ei se afla undeva intre anonimi si prieteni.

Prietenia – ceva ce este simplu!

Advertisements

7 responses to “Marturie-despre prietenie si martori

  1. Excelent articol. Ca raspuns, ma autocitez dintr-un articol mai vechi, parerea mea despre ce sunt prietenii adevarati: “un prieten adevarat este cel care iti este atat de apropiat incat simte cand e momentul sa iti spuna direct oricare din aceste lucruri, sau ca in clipa respectiva e cazul sa te menajeze, sa iti spuna un adevar “coafat putin”. “

  2. mda…interesant articolul,un pic cam confuz ptr mine,dar probabil ptr faptul ca il citesc repede, (ma preseaza timpul 🙂 ) sau pur si simplu scrii tu complicat si mi-e foarte greu sa te urmaresc cap coada.
    daca doresti o parere despre prietenie,a unei persoane care se considera norocoasa ca are mai multi prieteni decat rude, atunci pot sa iti spun ca un prieten adevarat il clasezi ca fiind asa,atunci cand te accepta asa cum esti,chiar daca el are alte opinii in diverse situatii sau circumstante,dar, nu iti impune punctul lui de vedere ci pur si simplu te accepta asa cum esti si ,poate nu neaparat tot timpul,dar de multe ori te si sprijina si iti este alaturi macar cu un cuvant bun sau o imbratisare.Iar prietenii pe viata sunt acei oameni care iti salveaza viata sau le salvezi viata si le esti recunoscator si vice versa,ptr ca au facut acest lucru instinctiv sau din iubire.Si acesti prieteni pe viata,nu trebuie sa iti fie mereu alaturi,ei exista acolo undeva,intr-o alta tara,alt oras..dar ii vei simti mereu ca sunt acolo.
    De multe ori m-am ferit sa ofer o prezentare cand am facut cunostinta cuiva intr-un cerc de oameni de genul “ea este prietena mea x” sau “el este colegul meu de munca” etc. Deoarece oamenii pe care ii prezint se pot ofensa deoarece ei se considera prieteni cu mine iar eu doar cunostinte sau colegi :). asta nu ar fi o problema.
    Mai cred ca exista o linie invizibila,care desparte colegii,cunostintele de prieteni.Adica cum hotarasti tu ca un coleg ti-a devenit prieten?cred ca instinctiv.Dar pot fi si alte variante,nu-i asa?
    Mai cred ca poti dobandi un prieten ptr o zi ,de exemplu si pur si simplu sa dispara din viata a ptr totdeauna,dar dk in acea zi a facut ceva atat de special,incat tu l-ai simtit aproape si ai avut incredere in el,eu l-as putea considera un prieten.mai degraba decat un martor :)….
    p.s. A se face diferenta ca un prieten nu iti este acea persoana care este vesnic de acord cu tine si te menajeaza.sa nu fie cumvaexact invers…si fara voia lui 😦

  3. ma bucur ca ti-a placut tema, cred ca da, mai ales ca ai dat un raspuns asa de fain. poate ca articolul meu pare complicat fiindca nu este vorba despre prieteni, ci despre prietenie. asta mi s-a parut o tema potrivita pentru un inceput de an mai ales in lumea in care traim. cat despre prieteni comentariul tau cred ca il completeaza foarte bine

  4. n am citit totul pentru ca am devenit superficial acum 5 secunde.dar toata declaratia ta imi aduce aminte de un film ,in care o mama explica
    copilului ce este prietenia,anume o mana de nisip
    pe care o manipulezi,o pastrezi,o pierzi fara sa vrei….o arunci in aer.

    Chiar asa vand nisip vrei 🙂

  5. declaratia? a cui? a mea sau a Dianei?

  6. A ta,poate ca am inteles asa:marturie=declaratie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s