Conducatorul

Indata ce a trecut de curba a simtit ca ceva nu e in regula la motor, insa a zis ca va putea sa treaca de zona asta, dar motorul a mai barait de cateva ori, a parait si apoi gata, a murit. Cotet nenorocit, i se auzi vocea ragusita, ca in cea mai mare parte a timpului tacea, ca n-as mai fi avut mult si as fi reusit sa ies dracului de aici. A oprit camionul si a tras frana de mana. Era in jur de ora 4, dupamasa, conducea de cateva ore bune deja si spera sa treaca de zona ca sa poata sa se odihneasca apoi, dar uite ca l-a lovit ghinionul, si inca ce mai ghinion…Daca ar fi fost in alta parte, s-ar fi putu da jos sa incerce sa repare cate ceva, dar aici ce sa faca, era ca si cum avea mainile legate. Scoase capul pe geam si se uita inspre roata din fata – deja se afundase vrea cinci centimetri si ce, daca trecusera cateva minute decand se oprise. Dracu sa te ia, mai dadu la cheie inca o data, ca deh, poate, poate, cabina se zgaltai zdravan, dupa care, gata, motorul se stinse brusc. Cotet imputit…Si tocmai aici sa i se intample…Si tocmai mie…Doar imi facusem treaba atat de bine pana acum, chiar daca mai facusem vreo greseala am recunoscut-o si am schimbat-o in bine, asa cum am putut io, atunci. Da, asta e, daca e sa ti se intample, nu ai ce sa faci. Dadu un pumn zdravan in bord de pocni plasticul si scoase din nou capu pe geam. Deja roata era aprope complet ingropata in noroi, i se mai vedea doar putin din partea de sus, iar roata lui chiar nu era mica. A fost bun camionul, a mers cu el vreo patru ani, mai peste tot in Europa si mereu il ajutase sa iasa din bucluc. Zi de zi a tras de volanul acela, avea palmele batatorite de la atata condus. Pana la urma, camionul asta ii era ca si o casa, un adapost, iar acum un cosciug… Dadu din mana a lehamite. Acum ce-o fi, o fi…Isi scoase trupul pe geam si incepu sa le faca semn cu o laveta murdara, ce fusese odata rosie, oamenilor care mai treceau pe acolo, insa nu veneau multi pe aici, fiindca le era teama de zona asta, doar cate  unii mai treceau, cei care erau fie foarte siguri de masinile lor sau erau un pic nebuni. Vreo doua ore a stat asa cocotat pe geam si a facut semne, insa nimeni nu a oprit, doar unu a incetinit, insa cand a vazut care e situatia a dat repede gaz si a disparut in zare. Unii ii mai faceau semne, pe altii ii vedea ca radeau, iar altii nici macar nu se mai uitat inspre el. In curand se va lasa seara, iar apoi si intunericul, da’ trec eu si peste asta! Deja noroiul aproape ca-i ajungea la geam, asa ca se prinse cumva de capota si se urca pe cabina.

**********

Macar sa mai amane putin. Era frumos aici, pacat, se vedea intreaga vale acoperita de iarba verde, cruda, de aprilie si in departare padurea de fagi, ce tocmai acum infrunzeau. Mereu ii placuse acest anotmp, cand toate reveneau la viata. Era frumos, lui ii placea foarte mult. Se uita incantat in jurul sau si zambi usor. Da, se simtea ca este primavara, ca in curand  vor fi aici placutele seri de vara, insotite de zborul nebun al fluturilor de noapte. Dar ce sa fac, macar de as fi putu sa dau un telefon, sa-mi anunt nevasta, dar cu ce? Ea ii spusese sa-si ia incarcatorul cu el, ca asa sunt femeile, parca simt chestiile astea, dar a crezut ca nu va fi plecat decat doua zile si asa ar fi fost, insa l-au incarcat mai tarziu cu trei ore, dup-aia a stat pe autostrada doua ore, fiindca a fost accidentul ala, iar dup aia a zis sa scurteze drumul si sa vina pe aici. La dracu, la dracu cu rabla asta asta si cu toate drumurile astea si cu viata asta. Acum ce ma fac? I se puse un nod in gat. Ah da stai, ca parca am vreo doua sendviciuri, de acas. Se uita repede sa vada unde e noroiul. Era deja in cabina, insa daca se va grabi va mai putea salva sendviciurile, mai ales ca ii era foame si ce foame ii era! Se intinse pe burta si incet- incet se strecura in cabina plina de noroiul ala imputit. Duse mana la parasolar iar acolo in spate, pe suportul de plastic, gasi punga in care erau invelite doua sendviciuri. Unul cu salam si unul doar cu cascaval, ca lui astea ii placeau cel mai mult. Le insfaca repede, dar cand sa iasa isi aminti de trusa de barbierit, pe care o avea mereu cu el. Hai sa o iau si pe aia, o am cadou de la fimia, mai ales ca mie imi place sa ma barbieresc, mai trece putin si timpul. Apuca si trusa si iesi cu toate pe geam. Picioarele ii alunecau in noroisi cu greu s-a strecurat afara ca deja toata cabina era plina de noroiul ala rosiatic si urat mirositor. Pe cabina insa era inca bine, mai ales acum cand soarele era la asfintit si se simtea de undeva din apropiere un miros placut de salcam. Daca nu s-ar uita in jos, chiar ar uita unde se afla, atat de placut era…Nu-i ramasese decat linistea asta si noroiul in care se scufunda. Era doar el cu gandurile sale! Lupta se terminase, fiindca era fara nici un rost, oricum sfarsitul sr fi fost tot asta! Cand a terminat de mancat sendviciurile deja se intunecase deplin, apoi s-a mai zarit din cand in cand o sclipire pe acolo pe unde era camionul, probabil de la aparatul de ras.

Advertisements

2 responses to “Conducatorul

  1. Nice. Imi aminteste de inceputul lui “Gargui”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s