Naturalul artificial

Ordinea – nu stiu daca este corecta sau daca este relevanta? Ce mai conteaza? Mai are azi importanta sa ma intreb daca naturalul este artificial sau artificialul natural? O floare ce mi se pare atat de delicata in naturaletea ei poate sa fie intr-o mare masura o mostra de artificialitate, una nemonstruoasa, e drept.

Importanta problemei? Este important sa stiu daca ceva mai este natural sau nu?  Este important sa stau cu un ochi asupra artificialului si sa ma lepad infricosat de el, ca de ceva monstruos?  Este de fapt atat de important sa demasc artificialul si sa-l arat ca atare, ca artificial, atunci cand el, vicleanul, se da drept natural? Probabil ca da, mai ales daca voi considera ca ceea ce este natural este superior artificialului. Dar daca nu? Ce voi face daca naturalul nu mi se pare mai bun decat ceea ce este artificial? Iar eu, omul acestei epoci mai pot sa spun, fara pic de ipocrizie, ca naturalul este superior fata de ceea ce este artificial…

Imi vine greu sa cred asta. Imi vine greu sa cred ca as putea accepta sa nu mai am dinti pe la patruzeci de ani, sau sa mai am cativa innegriti, cu care sa ma duc sa agat fete pe la baluri, acum cand un dinte de portelan este mai bun decat ala de la natura si ma poate tine mai mult timp! Iar acesta este doar un exemplu micut din domeniul medicinei al carei asternut este imbibat de sangele artificialului – artificial de la care se doreste pana la urma sa depaseasca, sa corecteze si sa intreaca imperfectiunea naturala cu care a fost daruit corpul meu muritor.

Acum mai bine de un secol Frankenstein inspaimanta imaginatia oamenilor – fiindca era un monstru, adica nu era nici natural, nici artificial, era ceva situat la limita lor, sau mai degraba era ceva ce incerca sa imite si sa depaseasca naturalul. El este un prim exemplu de artificial natural, de artificial mai bun decat naturalul – el este dintele de lapte al artificialitatii omenirii…De atunci incoace am fost atat de mult invatat sa am incredere in tehnica vietii noastre!

Este o intrebare – in ce masura mai am incredere in ceea ce este natural? In ce masura viata mea nu este sufocata de ceea ce este artificial? Si nu doar sufocata – dar artificializata, in sensul ca depinde cu totul de el.

As putea spune ca mi-au ramas sentimentele! As putea crede ca trairile mele, ale tale, ale fiecarui om sunt naturale, si ca ele nu pot fi artificializate in nici un fel si niciodata. As putea sa cred ca sinceritatea unui prieten si afectiunea pe care ti-o da cineva nu pot fi inlocuite nicicand.Ca ceea ce mi spune Mozart sau Debussy ma face sa mangai nisipul fierbinte al sacrului…Dar ce sunt ele? Cand apar ele? Am eu timp de ele?

Pustiu…

Cu toate acestea, mi se par stupide atitudinile ecologiste, inspirate dintr-un soi de rouseauism prost inteles si prost plasat. Oare problemele mele ar fi rezolvate daca m-as retrage in natura, daca as reveni la o posibila stare naturala, la o viata naturala, departe de agitatia societatii artificiale in care traiesc? As trai oare atunci si acolo mai deplin, mai intens! Insa Rouseau si starea sa naturala si-au avut relevanta lor atunci, la timpul lor, cand natura se opunea societatii, cand inocenta se opunea lacomiei si fricii. Insa acum naturii nu i se mai opune nimic – ea este depasita, ea este lasata in urma! Cu frica, cu scarba, cu lacomie si nepasare – fara speranta, fara curaj, fara bucurie, fara maretie.

deci

ordinea   importanta                        rouseau              spatiu

progresul                         artificialitatea              importanta

natural               dezordinea                 frankenstein

inceputul              mozart                           bomba                             timp                                              gol

After – in stare pura

Advertisements

4 responses to “Naturalul artificial

  1. Eu privesc artificialul ca pe o încununare adusă de către om naturalului pentru a-și face viața mai bună. Dacă artificialul este bun sau rău, grațios sau hidos, sănătos sau infect, asta depinde doar de om.

  2. asta-i perspectiva frunmoasa. cam asa ceva cred ca spera si da vinci. insa s-a ajuns la asta sau nu? cred ca merita sa ne intrebam mereu. sa speram ca toti oamenii vor gandi la fel ca mai sus 🙂

  3. Frankenstein, Victor e personajul uman care in roman creaza/inventeaza “creatura”, “monstrul”.

    Creaturii nu cred ca i sa da nume, e “monstrul lui Frankenstein”

    • mersi pentru lamuriri. insa este vorba doar despre niste simple locuri ale gandiri – imi era mult mai simplu sa vorbesc despre frankenstein, nu despre monstrul lui Frankenstein. insa acum totul este complet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s