Ecouri

Atunci cand aud rostit “ecou”, gandul ma poarta inspre razele aurii de soare ce se strecoara printre ramurile bogate ale pinilor, inspre vaile verzi si intinse, ce se rostogolesc si prabusesc inspre  parauri limpezi, la matca tacuta ce asteapta amprenta  vocii noastre.

Ecoul insa se cam balbaie si cam schioapata, se impiedica de busteni, de buruieni,  cioturi si alte resturi. Dupa o plimbare chinuita se reintoarce, cu hainele sfasiate, ca un eco, sau ca un euro, ori ca ego. De cele mai multe ori, e drept ca este asteptat sub forma unui euro, de fapt mai multi daca se poate, euro care ne face sa uitam de orice altceva, care nu ne mai permite sa vedem nimic altceva decat siguranta eului nostru, flamand si nesigur. Este drept ca posibilitatea de a obtine foarte multi bani si intr-un mod destul de usor este foarte atragatoare!

Nu-mi plac ecologistii si nici miscarile ecologiste, fiindca par sa fie calea prin care civilizatia noastra bazata pe tehnica incearca sa si supuna in mod pasnic natura, sa ajunga la un fel de compromis cu ea. Este o miscare cool, insa doar atat, des,i fara indoiala, multe idei bune sunt vehiculate de catre cei care se revendica ecologisti. Mai mult decat atat miscarea ecologista este folosita de cele mai multe ori pentru atingerea anumitor scopuri care nu au nimic de a face cu natura!

Pe de alta parte, dezastrul, care exista la noi in tara, in ceea ce priveste ingrijirea naturii ce ne inconjoara, face ca astfel de miscari sa fie necesare! Necesare pentru ca ele lipsesc cu desavarsire, de la modul in care se discuta problemele mediului inconjurator in mod public, pana la modul in care fiecare dintre noi se ingrijeste de mediul natural ce ii este aproape, stiu eu, curtea casei, masina, hainele, gesturile, modul in care vorbeste sau zambeste, balconul de la apartament, si tot asa.

Dar cel mai mare dezastru s-a facut in ceea ce priveste padurile, unde oamenii cu initiativa au gasit un material extrem de cautat si extrem de usor de valorificat, adica lemnul. Nu este nevoie de foarte multa inteligenta ca sa tai copacii pentru lemne, iti ajunge un topor, un tractor si vreo doua camioane. Iar daca pe lemn s-a dat ban greu, euroi si dolari, atunci chiar ca nu mai conta nimic, dai inainte baiete, da cu toporu’ ba, taie tot si casapeste tot. Iar omu sarac si flamand cand incepe sa vanda apai vinde tot, iar ce are el, e cel mai de pret, ca altceva nu mai are. La fel am facut si noi, am vandut pe cativa bani tot ce era mai de pret.

Interesant este ca cei destepti si cu bani si-au dat seama ca este mai avantajos sa cumperi lemnul  decat sa-l tai tu, adica este mai profitabil sa cumperi lemn de la romani si sa-l prelucrezi ca sa-l revinzi, eventual tot romanilor, decat sa-l tai de la tine din ograda. Costurile pentru taierea copacilor sunt destul de mari, iar castigurile destul de mici, pe cand adaosurile practicate la lemnul prelucrat sunt mult mai mari. In afara de asta, acele tari care au optat pentru importarea lemnului, in loc sa-si exploateze propriile paduri, au reusit sa faca ceva real pentru natura. Astfel, aceste tari su atins doua obiective – au obtinut profituri mai mari si si-au salvat fondul forestier al propriei tari.

Dar asta e, ei e destepti, noi ….NU!

Nu este intamplator ca in fata sunt blocurile ce au rasarit in camp, ca in spatele lor incerca sa se mai faca vizibila turla unei biserici si ca in spate padurile sunt devastate. Asta este lumea noastra, iar noi ii stim chiar si mirosul!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s