Amanarea

Omul poate fi definit in multe moduri. S-a spus despre el ca este un animal care cugeta, un animal care este constient, un animal care rade, si multe altele. Pana la urma, in aceasta formula se poate spune orice despre om, fiindca orice atribut care va fi adaugat genului animal va crea iluzia ca aduce ceva nou, ca va spune ceva specific despre om.

Stai, opreste-te, chiar nu am chef de asta acum. In nici un caz nu am chef de vreun discurs din care nu se va intelege nimic si in nici un caz nu am chef de unul filosofic. Hai sa o lasam pe alta data. Ba nu, mai bine, hai sa nu mai facem asta niciodata…

Da…S-a spus despre el chiar si faptul ca este un animal care amana…

Omul amana – amanam sa spunem ceva unei anumite persoane, amanam sa facem un anumit gest, sa luam atitudine fate de ceva. Amanam sa mergem la cineva pe care poate nu l-am mai vazut de mult. Amanam in diferite situatii, aminam totul. Amanam lucruri care nu ne fac placere si amanam lucruri pe care am vrea sa le facem dar nu putem. Pana la urma ne comportam regeste, cel putin asa ni se pare – fiindca a amana necesita pana la urma puterea de a nu face ceva acum, de a-ti permite sa lasi unele lucruri pentru alta data, pentru o alta data care, poate(!?), se va intampla cu siguranta.

Ne jucam cu timpul – rupem ceva din prezent si il lasam sa pluteasca in nedeterminarea timpului pana cand se va intampla…Ce? Pur si simple sa fie…

Amanarea – amintirea unei dorinte care va fi sa fie. Ne umple viata, pana la urma, fiindca ea tine locul la ceea ce ar fi trebuit sa se intample. Amanarea ne mai umple si de dorinta,  si de insatisfactie.

Amanarea – este oglinda secreta si ascunsa a ceea ce ar fi putut sa fie viata unui om. Este unul dintre capetele hidrei ce devoreaza timpul vietii mele…

Advertisements

7 responses to “Amanarea

  1. Amânarea – de multe ori un fel de anticameră a renunțării. Chiar îmi amintesc cuvintele cuiva care spunea că întotdeauna vor rămâne lucruri nefăcute. Și, aș adăuga, cu cât te împaci mai repede cu asta, cu atât vei fi mai împăcat cu tine.

  2. frumos spus – anticamera a renuntarii, dar poate ar fi mult mai bine daca am amana amanarea, daca pot sa ma joc putin cu cuvintele

  3. Amanarea e buna. Asa, ca o concluzie, intr-o maniera simpla. Amanare, abtinere, lasitate, frica, necunoastere, alintare, egoism, trufie, plictiseala, aventura, curaj/ fara curaj, nehotarare/ hotarare, decizie, delasare. E o viata… Da, ne comportam regeste cu noi. Alta cale nu exista. Pana la urma, amanarea poate fi o decizie buna, indiferent de scop/ motiv sau cale. Poti decide sa nu faci nimic, de altfel, o decizie grea. Sa astepti. Lucrurile stiu sa se aseze de la sine. Tu doar sa stii sa primesti.

  4. nu stiu ce sa zic…:) n-as considera amanarea buna, fiindca cineva trebuie sa inceapa!

  5. ce sa inceapa? de ce trebuie? daca vrei, da, atunci incepi. insa daca vrei sa incepi inseamna ca ai decis si nu mai e amanare.

  6. cred ca amanare exista atata timp cat am decis ceva dar nu am inceput nimic. de aceea este atat de interesanta amanarea si poate fi problematizata, fiindca ea reprezinta prezenta unei dorinte neimplinite. iar ea devine o problema atunci cand noi suntem cei care amanam, desi nimic nu ne obliga sa facem asta.
    care ar fi pana la urma motivele amanarii? multe, iar de cele mai multe ori, nu sunt intemeiate…

  7. inteleg, da’ nu-mi place. e prea ca la carte. pentru mine amanarea e buna.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s