Calatoria cuvintelor

Limba celui care locuieste inconjurat de munti si de campii. Acestea lui i se par vesnice si nesfarsite. Se intind pana departe, pana mai departe, iar asta pentru totdeauna. El are siguranta pe care i-o da pamantul ferm de sub picioarele sale. Aceasta limba este una care hotaraste – pune un hotar.

Limba celui care este purtat de ape. El vede in jurul sau intinderea ametitoare de apa. In nesiguranta lui sta libertatea lui. Linistea i-o da apusul de soare si gandul spre acasa. Pentru el limba nu hotaraste, ea este  cea care tarmuieste – caci apele scalda un tarm.

Pentru spartani, de exemplu, legati mai mult de pamant, marginea va fi un hotar, care imparte ceva, unde ceva se termina si de unde incepe altceva nou. Hotarul este ca o limita, de care nu poti sa treci, decat daca te hotarasti intr-un fel sau altul.

Pentru un atenian, hotarul va fi un tarm, care reprezinta punctul de unde a plecat si unde se va intoarce, acel acasa care este un adapost, acel acasa invaluit de melancolii si doruri. A lua o hatarare inseamna a tarmui – adica, intr-un fel, a pune capat calatoriei…

a tarmui=a hotari, a decide;

Advertisements

7 responses to “Calatoria cuvintelor

  1. Ai uitat de oamenii pentru care culoarea unei limbi este tradusa de culoarea rosu…ei traiesc in sentimentele lor …si nu sunt nici spartani ,nici ai marii ,nici atenieni si nici oameni ai muntilor.Ei sunt doar ai lor insisi si se numeste ca au mirosul pasiunii….

  2. asa este – pasiunea poate oferi linistea celor care nu isi pot afla locul intre anumite hotare 🙂

  3. pentru ceva vreme

  4. Cred ca si tu stii ca astfel de oameni nu se regasesc in nimeni si nimic ,nici macar in ei ,ci doar in ideea de pasiune care niciodata nu va fi “perfecta” pentru ei,si vor fi mereu in cautare de “mai bine”.
    Daca ai spus pentru ceva vreme ca fiind toata viata atunci aprob!:)

  5. sa stii ca niciodata nu te voi putea cobverti la stoicism. 🙂 esti un mic platonician

  6. Stii bine ca ideile mele au fundamente in caracterul lui Platon ,cuvintele lui Cioran ,pasiunea lui Bukovsky si evident propria si stralucita subiectivitate despre amor!:)) Un om asa complex nu ar putea fi convertit “doar” la stoicism ,cu toate ca am si din latura aceea cateceva…
    Evident ca am afinitati si aplecari catre ceva…sunt om ,nu?:)
    Si eu in snobismul meu speram sa spui “mare” platonician!:)))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s