S(cen)ex – inca un scuipat

Dupa ce inca o zi luase sfarsit sau, cum sa spun, se cam terminase cu munca, adica cu acele telefoane pe care le numim stresante, cu gandurile ca nu prea ai chef sa mai faci si asta, dar ca trebuie sa o mai faci ca asta e, cand ziua se umpluse si isi capatase deja un sens si putea fi inchisa in sertarul ei, in sertarul ala, pe care nu-l mai deschizi niciodata, fiindca e prea mare deranjul, fiindca sunt multe lucruri de care nu-ti mai pasa, fiindca nu ai chef, fiindca astepti, prosteste, sa treaca toate, atunci am lasat masina sa mearga incet, mi-am lasat corpul sa se lase purtat de masina mea, pe drumul atat de cunoscut de cand eram mic, pe drumul cu multe curbe, pe drumul ce-ti ascunde asfintitul, vazut doar printre ramuri, doar printre case, vazut ca o mare calma purpurie, fara sa ma mai gandesc la nimic precis, fara sa ma mai opun vietii, care era afara, era in mine si in masina asta, si atunci, chiar atunci, am vazut scuipatul, acel scuipat care pornea din gura unui om, unui tanar, lansat cu pricepere si patos inspre o cladire, lovind geamul ei si probabil lasand acolo urma ei intr-o forma inconstienta si surprinzatoare.

Scuipatul – este o arma pana la urma, probabil ca una chiar superioara, atat timp cat ea nu provoaca rani fizice, trupesti, ci provoaca mai degraba rani psihologice, sufletesti, rani invizibile. De aceea, pata lasata de un scuipat nu poate fi stearsa atat de usor, adica lupta si confruntarea fizica nu pot sa provoace aceeasi distrugere ca cea pe care o provoaca simplul si banalul scuipat. De aceea, scuipatul este arma celor slabi, a celor inferiori, care vor scuipa mai repede, inainte de a incasa loviturile celor ce sunt puternici, in felul acesta dobandind un avantaj asupra acestora. De aceea, scuipatul este arma celor care sunt lasi, care nu pot face fata unei confruntari deschise, egale, el este arma celor prosti, care stiu ca in felul acesta ii poti lovi cel mai tare pe cei inteligenti, care nu vor putea niciodata sterge pata scuipaturii si a flegmei, desi pumni si picioarele in fata le vor putea suporta.

Dar, desi o arma, ramane totusi arma celor slabi, a nearistocratilor, a celor ce sunt lasi si neputinciosi…

Exista exceptia dispretului – dispretul profund si intemeiat poate fi manifestat prin scuipatura si prin flegma…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s