femeia, milionu’ si el

cand vrei sa-l faci pe un om sa inteleaga ce este rosul sau ce este copacul calea cea mai simpla pentru asta este sa-i arati ceva rosu sau sa mergi afara sa-i arati un copac. iata rosul si iata copacul. el va intelege, va fi multumit si probabil ca explicatia asta il va satisface pentru o clipa. este atat de satisfacatoare aceasta bucurie a recunoasterii incat nu prea mai conteaza ca nu stii ceea ce spune dictionarul despre copaci sau despre culoare, ca de fapt nu sti sa deosebesti un ulm de un gorun. pentru o clipa simti ca intelegi copacul, simti ca intelegi culoarea, ca toate cele care te inconjoara iti apartin.

de aceea, atunci cand el spune “este o femeie” nimic nu se intampla, nu apar complicatii, nimeni nu are de suferit si asa ar fi ramas lucrurile daca ea nu ar fi vrut sa aduca ceva in plus acestei evidente “simple” – ca este o femeie. si nimic nu s-ar fi intamplat daca el ar fi ramas in continuare fidel evidentei si poate, presimtirilor sale, ca ea este o femeie, ca ea nu este in stare sa boxeze si ca el nu o va antrena. insa ea insista, ii intra sub piele il face sa creada ca poate sa iasa din lumea lui – o lume ca o insula, aflata in completa izolare, inconjurata pretutindeni de ostilul si strainul ocean, iar de atunci incolo definitiile simple nu mai au nici o importanta. ea nu mai este o femeie ce incearca sa se integreze in societate, care lupta sa si creeze un camin, sa si gaseasca un job de cariera si care sa si petreaca cele mai placute clipe alaturi de puiul congelat si pasiunile sotului. Ea devine un luptator, unul care incaseaza multi pumni, care isi mutileaza trupul, unul care se antreneaza mult, ora de ora, si face multe sacrificii, timp, banii economisiti, anturajul in care traieste – in mod sigur nu mai reprezinta o atractie pentru masculii ce vor sa si gaseasca o sotie.

El iese din izolarea sa. Ramasese izolat fiindca toata viata si-a trait-o prin box, pentru box,  fiindca a facut din viata o oglindire a boxului, fiindca a incercat sa traiasca viata dupa regulile valabile in box, unde poti sa ai un vis si poti sa crezi ca ti se va indeplini, si unde visul chiar ti se va indeplini, dar numai daca faci multe,multe sacrificii dure, unde sunt importante valori precum curajul, onestitatea si mai mult decat orice rezistenta, capacitatea de a rezista, de a ramane in picioare atunci cand, mai ales atunci cand, esti inconjurat din toate partile de pumni, de durere, de ostilitate. Se stie ca boxul este in primul rand un sport al inteligentei, unde abandonul dovedeste neputinta psihica a luptatorului de a mai rezista. Poate ca de aceea boxul l-a indepartat de viata, fiindca l-a ajutat sa lupte cu ea, l-a facut sa creada ca si cu viata trebuie sa te comporti ca si in ring – daca nu poti sa ti invingi adversarul dupa propriile reguli, atunci trebuie sa rezisti cat mai mult loviturilor pe care el ti le da. Insa, mai mult decat atat erau si valorile din box pe care nu le putea regasi in viata reala, de afara – precum vitejia sau loialitatea. Lumea de afara era o lume a tradarii si a lasitatii, a celor slabi, dar vicleni, care ar fi fost distrusi intr-un ring de box si intr-o lupta, insa care acolo, in viata reala, reuseau sa-si creeze un adapost, un camin, fiindca lupta lor se baza in primul rand pe lasitate – pe tradare, pe compromisuri, pe minciuni si ascunzisuri. Era o lume a facilului, a mediocritatii – asta de care el se refugiase si pe care nu reusise sa o infranga. Insa macar nu se lasase infrant de ea, nu trebuia sa si inventeze nici o scuza, nu trebuia sa spuna nici o poveste prin care sa se justifice, asa cum se intampla cu unii dintre cei puternici care au cedat si au devenit niste slujitori ai sistemului, niste slijbasi si care trebuiau sa si justifice cumva lasitatea. Platise mult pentru faptul ca nu acceptase sa traiasca o viata comoda, lipsita de o satisfactie adevarata, profunda – fiica lui il parasise, fugise de el si se scunsese undeva prin lumea asta simpla, isi facuse probabil un culcus, isi gasise un sot, avea probabil si cativa copii, consolandu-se cu micile bucurii palide pe care viata i le mai putea oferi.

Dar totul se comnplica atunci cand incepe sa o antreneze pe ea, care poate ca il va ajuta sa se ancoreze in lumea pe care a respin-o si sa faca asta fara sa renunte la regulile pe care jurase ca le va respecta. Visul acesta – ca va reusi sa traiasca bucuriile vietii si totusi sa respecte regulile dure, dar profunde, ale lumii boxului ii fura mintile, il ameteste si cedeaza, asa ca iata-l antrenand-o si ducand-o pe culmile succesului. ea face multi bani, nu mai este o ratata, iar el spera ca viata poate fi traita si dupa regulile lui, ca poate a reusit sa strecoare cateva lovituri de maestru prin garda atat de vicleana a vietii. Insa atunci cand a crezut ca a castigat, cand a crezut ca poate parasi ringul, chiar si numai cu o remiza, viata ii da un pumn zdravan  – knockout- ul. Si o face asa cum stie ea mai bine – cu viclenie, cu multa lasitate, prin pumnul unei luptatoare inferioare, care, de fapt, merita sa fie invinsa. Este un knockout care lasa sa se intrevada ranjetul viclean al celor slabi si prosti. Ea cade, paralizeaza si devine o leguma. Acum lui nu-i mai revine decat o ultima sarcina si pe care o executa – sa o omoare. El procedeaza ca un naufragiat care dupa o tentativa esuata de a scapa de insula pe care oceanul il azvarlise isi trage la tarm ramasitele distruse ale barcii cu care a incercat sa se salveze.

Ea – provine dintr-o familie ce traieste la marginea societatii, insa nu in afara ei, ci pe limita, fiind incapabili sa se rupa de societate, dar si sa se integreze. Traiesc din ajutoare sociale, fiind exemplul tipic de populatie asistata, incapabila de ceva maret, incapabila de durere sau sacrificiu. Faptul ca provine dintr-o astfel de familie insa va fi in favoarea ei, fiindca ii va da sansa sa aleaga – fie se adapteaza vietii sociale, fie va incerca sa lupte si va iesi in afara. Alege cea de-a doua varianta si iat-o la 30 de ani – fara familie, sot sau copiii, fara o ocupatie sau profesie clare, sterge mese prin baruri obscure, fara economii sau casa.Insa tocmai din acest motiv – fiindca nu fusese deja inghitita de viata, reuseste sa scape si reuseste sa dea cateva lovituri. In ceea ce i priveste familia sunt exemplare acele doua momente din film, primul cand cumpara o casa mamei sale si se duce cu el sa le dea vestea. El insistase mereu ca ea sa-si cumpere o casa cu banii castigati, insa fara sa se imprumute de la banci, ca sa aiba si ea un loc de refugiu, insa ea, mult prea sigura pe ea, convinsa ca poate sa duca lupta si fara sa aiba insula ei, refuza si casa pe care o cumpara o daruieste mamei sale. Scena in care mama ei se sperie de acest dar fiindca poate ca asa isi va pierde ajutorul social spune totul despre cat de aserviti spiritual erau cei din familia ei. Cea de-a doua scena are loc atunci cand ea este in spital, ca o leguma, iar ei vin in vizita la ea, dar numai ca sa puna mana pe banii ei. Trist.O lume a lasitatii, o lume a oportunitatii, o lume a lasitatii.

Nu este de mirare ca rolul lui este interpretat de Clint Eastwood. El este exemplul eroului care reuseste singur, care nu are nevoie de nimic si de nimeni, el este simbolul barbatului temerar, liber, cu spirit de initiativa, care ia viata, lumea si societatea in piept se lupta cu ele si nu cedeaza decat atunci cand va fi invins. Este exemplul celui care nu accepta nici un sistem, care nu vrea sa fie controlat si subjugat. Este exemplul barbatului care nu are nevoie de un job, fiindca a avea un job este degradant, este umilitor, fiindca a avea un job inseamna sa faci multe compromisuri, inseamna sa renunti la onoare, la curaj, la sinceritate, la loialitate, dar in primul rand, inseamna sa uiti sa traiesti asa cum visai ca vei trai atunci cand erai mic copil. Este exemplar din acest punct de vedere si acel film al lui Clint cand interpreteaza roulul unui calaret de rodeo pierdut in lumea superficiala a secolului 20.

Nu este de mirare ca nu poate sa accepte basmele religioase, fiindca toate ar insemna sa faca pace cu viata, sa bata palma cu o viata pe care el o considera mai slaba, pe care el o dispretuieste, fiindca este a celor slabi, a celor oprtunisti…

Nu este de mirare ca va manca alaturi de ea cea mai buna placinte de lamaie, asa cum mai gustase doar in copilarie, fiindca crede ca ea va fi knockout ul sau, ivit chiar la finalul ultimului act, in urma caruia se va putea retrage impacat cu el insusi. Dar gresit – viata e mai perfide, viata isi bate joc de el, viata il condamna la nefericire.

nefericirea – asta este ceea ce el alege atunci cand o omoara, distrugand astfel orice sansa a sa de a se impaca cu lumea

Acest post este o interpretare a filmului A million dollar baby, insa cum orice interpretare este o noua lecturare a iesit asta. Concluzia este ca filmul nu este o apologie a non violentei, ci o dovada a faptului ca armele folosite intr-o lupta trebuie alese in functie de armele inamicului, chiar daca asta inseamna sa facem un aparent compromis.

Advertisements

9 responses to “femeia, milionu’ si el

  1. Spuneam undeva si clar au spus-o sltii inaintea mea, ca viata este formata dintr-o insiruire de mici compromisuri, dar ca depinde foarte mult de cum le gestionezi si pe care ai puterea spirituala de a le refuza. Frumos film. N-am vrut sa-l vad si,a cum ca l-ai povestit asa ffrumos, chiar nu mai are rost. Si viata, da, e ca o lupta continua. Ca un meci de box. Mai castigi, mai pierzi, important e sa fii capabil sa suporti infrangerea si sa rezisti fizic si psihic ranilor survenite. In rest…, numai bine!

  2. da, s-a vorbit foarte mult desprte acest film ca despre un film “siropos” accentuandu-se partea sentimentala a sa, dar de fapt filmul este despre violenta si despre violenta ca o arma. multi au refuzat sa-l vada, poate din cauza povestii triste a acelei femei…
    iti multumesc pentru comentariu, chiar nu ma asteptam ca cineva sa aiba rebdarea sa citeasca ceea ce am scris pana la final.

  3. f frumos scris 🙂
    nu am vazut filmul, dar citind interpretarea ta, si modul cum ai formulat, m-a transpus in atmosfera filmului.
    cand voi avea ocazia il voi viziona.

  4. cu adevarat lung… nu am rezistat sa-l citesc in intregime si am sarit paragrafele de dupa Ea si m-am oprit la sfarsit, foarte curioasa sa inteleg ce inseamna si de unde boxul. aproape ca am citit tot… dar sa stii ca primele paragrafe le-am citit de doua ori pentru ca am vazut filmul acum ceva vreme si am vrut sa pun textul in secventele/ imaginile de film pe care mi le-am amintit brusc citind textul. Ea joaca foarte bine, asa cum a facut-o si in boys don’t cry.

  5. textul este scris si ca o oglindire a ceea ce traim noi acum, in romania, unde ne-am obisnuit, de multi ani incoace, zeci de ani, sa traim fara sa ne asumam riscurile vietii, unde ne-am obisnuit sa fim o populatie asistata, infantila, mereu cerand protectia statului, incapabili sa ne traim libertatea

  6. dramatismul si greutatea subiectului se simt din primele randuri, insa m-am plictisit si m-am saturat de vorbele grele cu referire la criza, la guvern, la social, la romani, la viata. de aceea mi-am si pierdut rabdarea… citind finalul, ai castigat un cititor pentru 1-2 minute, pentru ca am avut curiozitatea de a interpreta textul doar din prisma filmului. altfel, ai dreptate in tot ce spui, la fel si prietenii mei care s-au saturat si vor in alta tara… insa acum nu am chef… prea a fost un weekend frumos si ziua mea in el…

  7. din pacate este foarte greu sa traiesti in romania, despre asta vorbeam, nu?, insa, nu imposibil, ceea ce este deja bine! 🙂
    la multi ani!

  8. cred ca acum suntem cu totii si mai plictisiti…nu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s