Hibridul

Un pic de frig, un pic de zapada, insa fara vant, vantul ala care te face sa resimti de cateva ori mai tare frigul… Un cer plumburiu, cu nori sfasiati, iar afara miroase a iarna. Deja. Ne este frig, acum, la inceput de octombrie, asta fiindca nu ne-am obisnuit cu iarna, nu ne-am obisnuit cu ideea ca se apropie iarna. Inca nu m-am saturat de soare, de caldura, de lumina. Mai ales ca nici nu am avut parte prea mult de ceva din toate astea, dar poate ca sunt eu subiectiv, poate ca sunt eu mai fragil decat eram in alti ani, anii ce tocmai au trecut… Nu stiu!

Ma bucur sa traiesc ceea ce viata imi ofera. Trag cu furie aerul asta rece in piept. E bun, fiindca il simt cum ma hraneste si fiindca simt cum imi da mai multa energie, mai multa putere pentru a merge mai departe. Ma bucur de culoarea asta plumburie ce ma inconjoara, de eternul cenusiu ce-mi apasa orasul, dealurile ce mi-l inconjoara si apoi zdrobeste copacii ce cersesc neclintiti lumina.

Cand deja ajung mai sus incep sa apara petele de zapada. Ii simt mirosul aspru. Par atat de stranii – acum, aici. Sunt doar cateva fasii pe ici, pe colo, ce par sa semene cu vata, agatate printre buruieni sau tolanite pe vreo ramura. Pete albe, fara viata la randul lor, ce sfasie sfios si neindemanatec din cenusiul tomnatic. O impreunare stangace, prematura, semn al voluptatii ce poate va urma.

Un anotimp hibrid, fals. Pare de multe ori un surogat. Asta in cel mai bun caz, asta daca nu-l privim ca pe ceva grotesc, la limita comicului, care ne ajuta se trecem peste.

Cand am ajuns sus albul zapezii devenise mult mai persistent. Am zabovit o clipa, ascultand linistea, lasand frigul sa-mi atace nemilos carnea si sa-mi transforme transpiratia in gheata, privind inspre apus, unde cerul parea sa se limpezeasca, o mare de foc aprinzand norii cenusii ai iernii.

Mi-am ridicat privirea cand am terminat totul, cand eram jos si ma pregateam sa revin la viata obisnuita. Vedeam cerul instelat, mai clar decat inainte, mai frumos. Stiam ca o voi lua de la inceput si ca maine va fi un soare minunat de toamna.

Advertisements

One response to “Hibridul

  1. si mie mi-a starnit un sentiment straniu, am stat un pic si am cautat ceva din copilarie, ceva din farmecul primei zapezii. greu de gasit. io am urcat cu masina si sus mirosea a iarna, oricum am gasit straniu dar interesant, amestecul iernii in mijloc de octombrie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s