Noi si muzica

“I’m happy, hope you’re happy too”

este bine sa ai o urma a ceea ce a trecut, caci, poate, mai poti sa revii asupra lui, poti sa-l schimbi, poti sa-l faci sa fie mai bun. avand aceasta urma, ce te leaga de ceva din viata ta trecuta, poti spera ca nu este totul pierdut, ca ceva se mai poate schimba, chiar si numai putin, in bine…


traiesc intr-o epoca a triumfului muzicii, o epoca in care muzica a triumfat in sfarsit. asta e epoca in care totul se acopera sub acordurile cantecelor, intocmai cum se acopera pamanturile de zapada. este o epoca in care muzica s-a eliberat si poate sa fie peste tot, intocmai ca o plasa invizibila ce a cuprins intreaga lume. ea este in masina, ea este in autobuz, in tren, in telefoane, la calculator, la birou si acasa, in reclame si in stiri, in muzica si pe stadioane. nu ma pot plictisi, nu pot sa mai fiu nefericit niciodata. traim o epoca ce ne condamna la fericire. epoca in care muzica a triumfat. epoca in care putem sa fim satui de atat muzica.

ma urc in masina. este pentru a nu stiu cata oara in care fac asta astazi. pentru a nu stiu cata oara cand fac asta de cand conduc o masina, iar ea, masina mea, este inteligenta, caci a fost conceputa in asa fel incat sa-mi satisfaca cat mai multe din dorinte si sa-mi indeplineasca cat mai multe dintre pofte. de aceea, cand urc la volan si ma trantesc in scaun, cat mai confortabil, si invart usor cheia, porneste automat si muzica, porneste automat radioul sau cd din player. interesant este ca porneste exact de acolo de unde a ramas cand am oprit masina, de la acel fragment de cantec ce a fost intrerupt. in felul acesta nu se pierde nimic. totul se pastreaza acolo pentru mine si reporneste ca sa ma faca fericit. de aceea nici nu prea imi pasa cand opresc muzica si ce se intampla cu ea atunci cand opresc masina. la fel se intampla chiar si cu radioul, unde reascult cam aceleasi melodii, de parca postul de radio ar fi un disc de pickup stricat ce se invarte in gol. stiu aproape pe de rost toate melodiile pe care le difuseaza un post de radio, asa ca nici nu ma mai intereseaza pana la urma unde se intrerupe o melodie. mi se pare ca eu le cant pe toate.

am intors cheia in contact si a reinceput melodia. o stiam, imi parea atat de familiara…o stiam chiar de mult timp, de foarte mult timp, de cand eram mic copil, sau de cand eram tanar. nu mai puteam sa mi dau seama. o auzisem de multe ori si trecuse multa vreme si multe lucruri mi se intamplasera. ea era mereu acolo, in fundalul vietii mele, trecuta cu vederea,  asteptand sa o inteleg, sa-i acord poate ragazul necesar,  sa las sa cada asupra ei acea sclipire de lumina care poate face lucrurile sa para mai calde, mai prietenoase si mai aproape de mine. intr-un fel, ea mi a scapat pana acum, imi alunecase peintre degete, fara sa lase nici o urma, intocmai cum se intamplase cu atatea altele din viata mea, cu toate acele momente ce au fost si au ramas inghetate in trecutul meu…

mi am adus aminte de legaturi, de aici a pornit totul…



Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s