Sfarsituri fara inceputuri

foarte rar mi s a intamplat sa vad cum strada asta se intinde in noapte, tacuta, lipsita de orice murmur, ascunzand poate pe ici pe colo promisiuni lascive sau grijile pline de praf ale zilelelor de maine, strajuita, pana la capataul celalalt al ei,doar de felinarele galbui, asezate in ordine, tacute. pustiu.  doar ea, asteptand ca eu sa o strabat pe de a intregul. doar eu, fara ca sa astept sa apara cineva din celalalt capat.

pe la unu si jumatate am reusit sa intru in casa. am mancat o supa cu galuste si o portie de cartofi prajiti cu un ou. imi era foarte foame, dar cel mai mult ma gandeam ca poate mi se va face foame pe traseu. nu prea stiam nici ce va fi, insa speram sa fie un drum forestier destul de bun ca sa l putem urca cu bicicletele si sa ajungem in Bolnoc, imi imaginam ca pe undeva foarte aproape de sosirea de la telescaun. Cu sperantele astea in mine am plecat impreuna cu Rares, Dan si Radu. Radu a venit impreuna cu baiatul lui, mai mult pentru o plimbare. Ne a lasat sa ne continuam drumul dupa ce am intrat in drumul forestier, care, contrar asteptarilor, nu era prea accesibil cu bicicletele sau nu era pentru noi. Oricum ar fi, cateva portiuni le am parcurs pe langa bicicleta, urcandu ne grabiti pe ea attunci cand ni se parea ca putem sa dam cateva pedale, pentru ca apoi sa abandonam si sa incepem sa impingem la el cu mult spor si multa transpiratie.

Dar a meritat. Am ajuns in plaiul Bolnocului, uimiti de frumusetea uitata a acestui loc, uimiti de ruinele catorva constructii, uimiti de treptele care nu mai duceau nicaieri, de frumusetea brasovului care se intindea la picioarele noastre, de cerul deschis, de gramajoarele de cartite.

“Pacat ca nu prea mai vine lumea pe aici”

“Cam trebuie sa transpiri ca sa ajungi aici…”

Nu ne-am mai intors pe unde am urcat, fiindca Rares stia un drum forestier care ne ducea in Baciu, adica foarte aproape de case si masina, asa ca ne am dus dupa drumul forestier. Nu prea l am gasit, l am tot cautat pe poteci inguste, prin rape pietroase, pe iarba alunecoasa, am mai cazut, dar pana la urma am ajuns.

“A fost o tura faina”

“As fi preferat mai multa bicicleteala, decat catarare”

“Dar a fost ok!”

Pentru inceputuri fara sfarsituri…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s