Bicicleta si evenimentul 4

Drumul forestier de la Doftana

Drumurile cu bicicleta nu au un sfarsit…

Ajunsesem in cele din urma in fata ultimei portiuni din traseul pe care mi l propusesem, adica drumul de la Valea Doftanei pana in Sacele. Aveam in fata o catarare dulce de aproximativ 20 de km dupa care aveam sa trec in judetul Brasov si sa incep coborarea pana in Sacele. Eram insa destul de nehotarat daca sa mai continui pe aici sau sa las aceasta ultima portiune pentru o alta tura, pentru o alta zi, cand soarele va fi mai arzator, cand poate nu voi calatori singur. M am oprit la intersectia cu drumul spre Seacaria si m am gandit sa intreb si eu pe cineva cum e drumul spre Brasov, daca pe aici e drumul bun, daca nu o fi rupt de ape. S a oprit la vorba, spre norocul meu, un batran, care mi a povestit cate ceva despre drum, mi a spus, aproape insistent, sa merg pe acest drum, ca e frumos, padure, ape curgatoare, si sa nu merg pe drumul de masini. Pasiunea cu care imi recomanda sa merg pe aici m a facut sa ma hotarasc sa renunt complet la ideea de a mai reveni pe drumul de masini.

” Dar de ce ati venit p[e aici?”  – cam asta a fost singura curiozitate a batranului, lasata de mine cam fara raspuns. fiindca nu stiam de ce mergeam pe acolo – ca sa fac o catarare pe drum forestier sau ca sa pedalez asa de nebun…?

” pai sa vad ce mai e pe aici…”

“”Bine bine, drum bun atunci…”

Soarele inca era cu mine asa ca am plecat mai departe. Curand aveam sa ies de pe drumul asfaltat din localitatea Valea Doftanei si sa intru pe drumul de piatra ce ma va duce pana in Sacele-Brasov. Se urca incet, fara graba, iar zona era foarte frumoasa. Nu aveam de ce sa ma grabesc…Pe ici , pe colo, risipite, vile construite de curand, frumoase si ele, multe locuri bune pentru iesit la iarba verde, locuri care in dumunica asta de rusalii chiar erau pline de oameni, ce se bucurau din plin de apele de munte. Curand nu am mai avut semnal la telefon, iar ultima borna kilometrica imi indica undeva la vreo 28 de km intalnirea cu drumul de asfalt din Sacele. Cand  m am indepartat mult de Valea Doftanei drumul devenea mai dificil, incepeau adevaratele urcusuri, iar pe alocuri drumul era distrus, fiind imposibil de trecut pe acolo cu masina. Oamenii au devenit din ce in ce mai rari, singurele urme de civilizatie fiind date de cateva stane, unde insa la ora aceea nu se afla nimeni. Drumul a devenit curand foarte rau si a inceput ultima catarare, scurta, dar grea, catarare ce m a dus in judetul Brasov. Pe aceasta ultima portiune drumul era distrus in intregime de apele ploilor care sapasera in el santuri adanci. Pret de vreo 700 de metri nu am mai putut sa merg pe bicicleta, ci am fost obligat sa merg pe langa ea, panta fiind prea accentuata, iar drumul rau. Recunosc ca mi a placut foarte mult sa merg prin padure, inconjurat doar de copaci, pe drumul ala distrus,  gandindu ma ca nu se afla nimeni in jurul meu pe o distanta destul de mare…. Cand am ajuns in varf am zarit intreaga vale a Doftanei pe care o parcursesem cum se deschidea pe urmele stalpilor de inalta tensiune, de la mine pana departe in vale, spre oraselul cu acelasi nume. Era o priveliste frumoasa…

De aici am inceput coborarea spre Brasov, gandul meu fiind sa pedalez cat mai tare ca sa ajung cat mai repede. Asta mai ales ca nici nu mi mai putea oferi ceva neasteptat drumul…

Acum, cand stau aici, avand alaturi un pahar de vin, mi se pare ca nimic nu se mai poate intampla, ca poate totul s a sfarsit, insa ceva imi spune ca drumurile sunt acolo, ca ele ma asteapta, drumuri pe care inca nu am fost, drumuri care pentru altii sunt banale, obisnuite, dar care pentru mine vor fi o calatorie inspre ceva neasteptat, necunoscut, vor fi o noua masca cu care voi acoperi cu grija o fata invizibila. Pentru inceputuri fara sfarsit…

Concluzia o da tot ploaia care m a prins chiar inainte sa ajung acasa. M a facut “praf”  torentiala, dar era calda si am lasat o sa cada din plin peste mine. Ma bucuram ca ma lasase sa merg pana aici, ca nu ma impotmolise mai devreme.

Foarte mult mi a placut portiunea de la Cocorasti Misil pana la Telega, o zona neasteptata pentru mine, atat ca frumusete a naturii, dar si ca descoperire a unei zone in care se traieste altfel. Mi aduc aminte acum ca am fost surprins de faptul ca multe dintre acele case aflate intr o zona atat de izolata aveau curti atat de frumos amenajate, ingrijite, pline de flori si de trandafiri rosii ce se catarau pe pereti. Era frumos.

Iata si harta ultimei portiuni pe care am parcurs o in drumul de la Cocorasti pana in Brasov, urmand drumul de mijloc, ca sa spun asa, cel al Doftanei:

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s