punctul si bicicleta

Punctul, adica perspectiva geometrica, este stabilitatea, este fie un inceput, fie un final, este ceva care ne ofera o referinta, un sprijin. El poate sa fie un punct de vedere, un punct de sprijin, un punct comun. El ne place fiindca se lasa descoperit pe de a ntregul si dintrodata. Uitam sau trecem cu vederea ca este sau nu divizibil la infinit, pentru noi este adancitura pe care un bat o lasa in pamantul uscat, este locul de la care incepem sa trasam un itinerariu, un drum sau o calatorie, una care poate se va dovedi nesfarsita…

Punctul ne place, dar nu ne multumeste.

Si punct…

Mi este destul de greu sa impac mai multe voci ce imi soptesc chemari, ispite si datorii. Pentru mine, bicicleta este legata de recreere, iar acest cuvant a capatat incetul cu incetul un sens cat se poate de serios. Imi place sa ma dau cu bicicleta in timpul liber, iar atunci nu prea conteaza nimic, adica nu conteaza spre ce ma indrept, nu conteaza  ce panta urc, sau cu ce viteza urc. Nu prea conteaza nici peisajul , daca este nou sau vechi si cred ca nu ma intereseaza nici daca am mai trecut pe acolo de sute de ori.

Sunt un punct in miscare…

Imi doresc sa merg cu bicicleta si sa descopar locuri noi si drumuri pe care nu am trecut nicicand si despre care nu stiu unde ma vor duce. In modul acesta sa am o experientra de explorator.Asaltat de peisaje noi, de locuri necunoscute, nu efortul este cel care ma preocupa, ci ceea ce vad sau simt si de aceea ma opresc, ascult, adulmec si incerc sa retin cat mai multe din ceea ce ochii imi aduc in fata.

Un punct in miscare…

Imi place sa merg cu bicicleta pentru efortul ce trebuie sa il depun. Imi place sa transpir si sa simt ca a doua zi ma dor muschii. Sa simt ca am dat jos din burta ce mi se depune de la statul in cur. Imi place sa bat recorduri, ca sa pot sa ma compar cu altii si sa ma dovedesc mai bun. Imi place bicicleta pentru ca imi da sansa sa mi consum energia, pentru ca pot sa pedalez pana cand uit de orice altceva, panba cand nu mai vad in jurul meu decat bucata de drum pe care trebuie sa o strabat, pana cand nu mai aud decat bataile intense ale inimii in piept.

Punctul in miscare…

Ceea ce mi a atras atentia aici este ca nu avem de a face cu un balcon propriu zis, ci este vorba de o fereasta mai mare, in fata careia a fost construita aceatsa prelungire care nu poate fi numita altfel decat balcon, prin analogie cu balconul care este o prelungire a spatiului interior, cu care comunica printr o usa si eventual printr o fereastra. Aici insa nu avem decat fereasta. Asta insa nu i a descurajat pe locatari, care si au facut cumva  o gradina.

Nu conteaza cat de veche e casa si nici daca lipseste complet balconul…

Arata bine chiar daca avem doar un punct de culoare…

Putemm insa sa nu facem nimic, fiindca nu merita, nu avem bani, reabdare, energie, nu ne intereseaza. Sau poate ca este ok casa in care stam, nu mai e nevoie de nimic in plus…

Sau de parca ar fi un concurs, asa cum am desoperit in orasul Covasna, unde am fost surprins de multimea de flori ce imbogateste orasul acela frumos…Mi a placut cum au amenajat cursul de apa, initiativa ce pare atat de riscanta intr o tara unde mereu sunt probleme cu apele si canalizarile.

Cu exceptia ultimelor poze, facute in Covasna, celelalte sunt facute intr o scurta si placuta plimbare cu bicicleta din Sacele pana in centrul Brasovului, plimbare ce a avut ca tema – descoperirea spatiului!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s