In cautarea drumului de bicicleta

Nu stiu de ce mi se intampla ceva intr-un anumit moment, intr-o anumita clipa, si nu mai devreme sau mai tarziu. Poate fiindca numai in acel moment eram capabil sa inteleg ceea ce mi se intampla sau, altfel spus, meritam sa mi se intample acel ceva. Poate ca, daca mi se intampla mai repede nu i as fi inteles importanta, din lipsa de experienta, de exemplu, iar daca mi s ar fi intamplat mai tarziu nu mi s-ar mai fi parut important. Dar daca ceva se intampla atunci cand trebuie, daca el survine in viata noastra ca un eveniment, avem impresia, pentru o clipa, pentru acea clipa, ca ne traim destinul…

M-am intrebat adeseori daca se poate ajunge dintr-o parte a dealului pana in cealalta pe bicicleta, fara sa fii nevoit sa impingi la ea si fara sa te poticnesti. Vedeam ca de pe ici sau de pe colo pornesc drumuri albe ce se incolaceau haotic prin iarba verde insa toate mi se parea ca se  infunda, fie prin paduri, fie pe dealuri prea abrupte. Primul pas l a facut Gy, care a gasit un drum imposibil, ca sa spun asa, de o varietate rara, drum ce se poate parcurge de la un cap la celalalt pe bicicleta, fara nici o problema si care te poarta pe drum de camp, peste dealuri molcome, unde rotile calca prin iarba deasa, iar apoi cobori pe un drum ingropat parca in tarana, ce iti da impresia ca treci printr-un tunel ce te poarta dintr-o lume in alta. Drumul descoperit de Gy pleaca din Dobolii de Jos si trece peste dealuri ajungand in Ariujd, drumul legand astfel doua localitati marginite de Olt, rau care in dreptul lor face o bucla, prinzand aceste doua sate ca intr-o imbratisare.

Ramanea sa mai gasim intoarcerea, peste acelasi deal, insa nu pe acelasi drum si poate pe un traseu la fel de frumos. Varianta care ma atragea era cea care trecea prin locul ce mereu imi trezise intrebari si curiozitati, asa ca am pornit intr acolo sa l descoperim, sa vedem daca exista. Punctul de plecae trebuia sa fie undeva pe drumul dinspre Valcele spre Sf Gheorghe, iar iesirea o fixasem la Sancrai, o mica localitate  ascunsa intre vai, care mereu ma atrasese prin dorinta ei de a se sustraga privirilor.  Am ales sa merg pe drumul ce pornea de langa Vega, deoarece acest drum parea sa urce pana in culmea deallui. Speram sa nu devina prea abrupta urcarea, sau sa nu se piarda prin padure sau prin vreo poiana cu iarba prea deasa. Aveam emotii de fiecare data cand drumul mi se parea ca dispare, insa cu cat ma apropiam de varful dealului sperantele mele cresteau. Nu mi faceam griji pentru coborare, important era sa ajung in culmea dealului. Chiar inainte de a ajunge drumul s a impotmolit, s a ascuns printre firele de iarba, insa pamantul tare imi permitea sa pedalez in continuare. Nu mai aveam mult si eram aproape de culmea dealului, o sa domoala intre doua culmi impaturite. Si am ajuns, De aici nu era prea greu sa inaintez, fara sa cobor, inspre marginea padurii unde speram sa gasesc vreo carare sau vreun drum care sa ma duca de partea cealalta a dealului, adica in Sancrai.

Si intuitia nu ma inselase – la marginea padurii am gasit ceea ce am cautat, traseul pe care pana acum il visasem, traseul pe care  pana acum il cautasem fara sa stiu ce anume cautam. Este vorba de o portiune din Drumul verde Sepsi, despre care eu nu stiam, desi ma aflasem de atatea ori in preajma lui, o portiune ce, cred eu , este foarte frumoasa.

Dorind sa gasesc un drum de bicicleta prin locuri pe unde, credeam eu, ca nu exista asa ceva, nu am descoperit unul nou, nu am creat un traseuinedit, ci de fapt am redescoperit un traseu vechi. Intr-un fel tot o descoperire. Am fost uimit atunci cand, inconjurat de linistea si pustiul dealului singuratic, am descoperit tablita care imi indica drumul verde sepsi. Am pornit pe directia indicata, indreptandu ma spre Sf Gheorghe si renuntand sa mai cobor la Sancrai, iar drumul a fost incredibil.

Nu are rost sa descriu ceva din aceasta calatorie. Nu are rost sa mi spun impresiile, sau sa mi dau cu parerea despre acest drum prin padure, de pe acea culme de deal si pana in Sf Gheorghe…

doar atat – este o clipa si merita traita!

Adica trebuie mers acolo si facut acel traseu – trebuie plecat din Doblii de jos spre Ariujd apoi continuat traseul pana in Valcele, iar de la Vega urcat pe drumul de padure pana la drumul Sepsi iar apoi pana la Sf Gheorghe. Se contureaza astfel un frumos traseu circular – Dobolii – Ariujd – Valcele – Vega – Sepsi – Sf Gheorghe – Ilieni – Dobolii de Jos. Nu vreau sa mai spun nimic despre traseu, din simplul motiv ca vreau ca cei care ajung acolo sa descopere singuri ce le poate oferi acest traseu.

Tot ceea ce sper este ca, asa cum eu am pornit sa descopar un nou traseu si am redescoperit unul vechi. tot asa cei care vor citi acest articol sa porneasca la drum, fiindca nu este o intamplare ca au citit aceste randuri.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s