Brasovul in asteptarea zapezii

Dupa calendar si dupa amintiri iarna este deja pe deplin asezata peste Brasov. Iar asta chiar daca nu ninge, chiar daca singurele urme de zapada, destul de sterse, se pot vedea numai pe umerii muntilor. In asteptarea zapezii, poate si pentru a o ademeni cumva, am iesit la o plimbare pe asfaltul uscat al strazilor din Brasov. Aveam de ceva vreme o destinatie in minte, pe care imi doream totusi sa o pastrez pentru o zi cu soare, dar si caldura, pentru o zi de inceput de vara, poate chiar aprilie, pentru o zi in care sa nu fiu singur pe bicicleta, insa am innabusit toate dorintele astea si am plecat spre Bartolomeu. Rostit astfel, numele sufera din start o profanare, producand confuzii, orientand gandirea noastra inspre locuri comune, inspre deprinderi vechi – gen Titulescu, Primaverii, Astra, Florilor, sau mai stiu eu ce denumire de cartier sau de zona urbana se mai poate intalni. Aproape ca nu exista nici o deosebire intre a spune : ma duc in Tractorul, un cartier din Bv, si ma duc in Bartolomeu, o zona oarecare a Brasovului, Tractorul si Bartolomeu fiind doua cuvinte la fel de terfelite si mototolite de utilizarea lor cotidiana, incat primul nu ne mai duce cu gandul la o zona industriala, iar al doilea nu ne mai ademeneste sa ne ridicam privirile din cenusiul asfaltului si sa privim senin spre alte locuri – biserici ale trecutului, vieti de sfinti, stradute pline de amintiri si poate sperante pentru viitor! Trecem astfel pe langa locuri frumoase, locuri cu multa istorie sau locuri pe care oamenii au incercat sa le infrumuseteze, fara sa sesizam diferentele sa ne lasam surprinsi de ele  si fara sa ne oprim macar o clipa pentru ca sa lasam, impasibili, daca pot spune astfel, suvoiul timpului sa treaca pe langa noi. Inecam astfel in puhoiul de stereotipii, reflexe, dependente, momente care poate ne-ar ajuta sa fim mai puternici, care poate ca ne-ar curata de toate depunerile gretoase ale vietii de zi cu zi asa cum speram ca ne-ar curata apa rece a unui parau de munte.

Cand spui Bartolomeu nu este vorba de vreo marca sau de vreun utilaj, nu este vorba nici macar de ceva ce ar tine de propaganda – politica sau economica – este vorba despre o biserica frumoasa, inconjurata de un zid fortificat, pazita de  un mic cimitir de cruci albe, construita la marginea Brasovului vechi si, hazard sau nu, ramasa si acum tot acolo, desi  oamenii se invart in jurul ei cu o mai mare viteza, masinile sunt din ce in ce mai multe, iar pe ici pe colo au aparut constructii noi,  mai mult sau mai putin ridicole pentru a purta numele de Bartolomeu. Este vorba despre Biserica Sf Bartlomeu, situata la iesirea din Brasov spre Bran si spre Ghimbav, pe un traseu cunoscut din vechime ca fiind unul al negustorilor si al carelor incarcate cu marfa ce aveau de urcat o strada lunga pana la a ajunge in Cetatea Brasovului…

E o zona ciudata a orasului, iar la aceasta stranietate a locului contribuie in primul rand Biserica Bartolomeului si dealul pietros de langa ea, atat biserica, cat si dealul, semanand cu doi monstri ce devin sacri si superbi prin lupta lor cu timpul si cu oamenii! Ma bucur ca exista si regret ca sunt doar un om – oricat de prostesc suna asta!

Biserica Bartolomeu si intersectia cu sens giratoriu

Dealul si Biserica

Vedere a Bisericii din varful dealului

Partea ascunsa (monstruoasa) a dealului

un peisaj ascuns

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s