Schimbarea

Gata cu filosofia – acum pot sa fiu fericit!

Maruntel, agil, mereu cu zambetul pe buze, nu lasa ca batranetea sa-i tradeze varsta. Pana la urma si batranetea nu este decat o etapa a vietii, nu? Toate se schimba, toate trec – anii, iar cu ei oamenii si povestile lor. Intr-un fel, imi amintea de batranii copilariei mele, asta fiindca mi se parea atat de legat de aceste locuri in care il vedeam zilnic, incat mi se parea ca locurile aceste anu ar mai fi aceleasi fara el. Era si el intocmai cum erau si batranii care stateau odinioara in fata casei, nerabdatori sa-si povesteasca celorlalti trecutul, sa dea un sfat daca le era cerut, sau, pur si simplu, sa duca in mormant cu zambetul pe buze amintirea lucrurilor ce le luminase viata din cand in cand. Rupti de treburile de zi cu zi , puterea lor era data chiar de neputinta lor. Ei erau cei care  puteau sa spuna despre viata asta  altceva decat puteai sa auzi la radio sau la TV, altceva decat auzeai la piata sau l abirou. Dar asta doar daca puteai sa asculti. Intr-un fel, batranetea parea o oaza de liniste …Adica era intr-un fel ceea ce facea posibila schimbarea…

Imi lipseau acei batrani – cei de acum pareau sa fie atat de tineri : experti doar in preturi, in promotii, in taxe si emisiuni TV. Toba de dezbateri politice, stiu tot felul de smenarii si mici excrocherii, si isi ascund lasitatea unei vieti traite degeaba  in spatele preamaririi artei de a trai marunt si de a te strecura nevazut prin viata, de a suporta un regim defect tocmai fiindca le ascunde defectele. Sunt lipsiti de sfaturi sau pilde sau povete tocmai fiindca nu au trait nimic. Infranti.

Probabil ca ceilalti, batranii, mai existau pe undeva prin azile, dusi acolo pentru a nu tulbura cu resemnarea lor ce ascunde, oh, atata dor de viata, agitatia tinerilor de azi.

E interesant cum psihologia a preluat postulatul fericirii ce s- a nascut candva pe la inceputul epocii moderne. I s-a promis omului ca poate sa fie fericit, ca viata sa poate sa fie o insiruire de momente fericite, si ca stiinta este cea care va indeparta de el orice durere. Incetul cu incetul credinta in fericirea vietii de apoi a devenit speranta in fericirea zilei de azi, iar de atunci omul alearga dupa ea convins ca o va putea prinde in palme intocmai cum insetatul ar prinde in palme suvoiul din izvor. Psihologia nu poate accepta un refuz al fericirii, ei ii este imposibil sa conceapa ca omul ar putea sa fie nefericit. Daca omul nu poate modifica conditiile in care traieste si care ii provoaca durere atunci psihologia il va convinge sa-si modifice atitudinea fata de aceste conditii, ii va cere orice si ii va promite orice numai si numai pentru a fi fidela ideii care ii sta la temelie – ca omul trebuie sa fie fericit, acici, acum, indiferent de orice. Iar daca nicicum nu se va putea – exista o chimie care e mai puternica decat alchimia vietii: praful ce te face fericit, vrei nu vrei!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s