Harta invizibila

Daca stai aici, daca ramai locului, asta inseamna ca ai credinta ca poti sa schimbi lucrurile, ca poti sa schimbi lumea asta, sa o faci mai buna. Poate chiar ai viziunea unei lumi mai bune si speri ca intreaga omenire o va accepta asa cum ai acceptat-o tu in viziunile tale si ca intreaga omenire i se va dedica asa cum si tu i te-ai dedicat ei. Iar daca ceilalti nu o vor accepta poate ii vei convinge, iar daca nu ii vei putea convinge, atunci poate ca ii vei forta, cumva vei gasi o cale, doar va fi spre binele lor, nu?

Sau poti sa pleci. Nu poti sa pleci din lumea asta, cel putin deocamdata, caci in tine mai curge, inca, suverana, viata.

Si atunci? Ce vei face? Ramane sa ratacesti, sa vagabondezi sau, cu un termen mai vechi, folosit de mine uneori, sa deshertezi.

Minunea ar fi sa poti descoperi acel pamant nou, inca virgin, neexplorat, care …care nu mai exista.

Caci, in timpurile pe care le traim noi acum, nu mai exista hotarul, acel ceva care sa desparta lumea noastra,  cea asa numita civilizatie, de cealalta lume, de cea in care sa poti spera ca te vei regasi ca altceva, sau in care sa poti regasi altceva, nu stiu ce si nu stiu cum sa spun, dar in care sa existe acel “altceva”. Ar putea sa fie paduri intunecoase ce se intind pana departe sau ape nesfarsite ce unduiesc in soare sau nisipuri aspre ce se macina purtate de vant.

Iar daca nu mai exista acest hotar, ce mai ramane? Ramane sa deshertezi – iar pentru asta poate ca o harta invizibila poate fi de ajutor. Ar fi o harta a cuvintelor, lipsite de puncte cardinale, si care nu va ajuta sa ajungem la un capat, ci , mai mult decat atat, ne va ajuta sa ne ratacim.

Hotarul – inteles ca limita dintre lumea de azi, cea civilizata, si lumea salbatica – este un termen pe care il folosea si Grey Owl, atunci cand vorbea despre disparitia salbaticiei si despre din ce in ce mai rapida luare in stapanire a naturii de catre om. Pentru el lumea de dincolo de hotar purta si numele expresiv de “singuratati”, ca loc in care omul poate sa fie cu el insusi si atat, departe de societatea care ii da un chip, unul care sa nu il excluda, care sa il faca acceptabil, care sa nu ii sperie pe ceilalti semeni ai sai.

Asa cum spune si Grey Owl “Aceasta Frontiera se pierdea acum – parea chiar nici sa nu mai existe – caci ruinele printre care traiam imi indicau cat se poate de lamurit destinul care o astepta curand”, adica disparitia. Scrisul l-a salvat pe Grey Owl, care  si-a gasit linistea in timp ce scria, in timp ce evada in lumea imuabila a imaginatiei, caci “pe masura ce imi compuneam manuscrisul, pagina dupa pagina, am simtit linistindu-se intr-o oarecare masura, sentimentele de singuratate si de nostalgie care ma copleseau atat de des – de fiecare data cand vedeam un obiect, sau simteam un parfum, sau auzeam un sunet ce trezea in mine amintirea vie, sfasietoare, a drumurilor mele de odinioara. De acum inainte, Nordul nu mi se mai parea atat de departe: il simteam prezent langa mine, sub mana mea, gata sa apara la cel mai mic apel, sub cascada de cuvinte si de fraze incoerente care se scurgeau din creionul meu, in timp ce in mine reinviau bucuriile si reusitele, luptele si asprele incercari care pe vremuri faceau ca viata mea sa merite a fi traita”.

Grey Owl isi mai avea inca Nordul sau intim, ori macar amintirea acestuia asa cum fusese odinioara, ca un loc izolat, neexplorat, inca invaluit de mister, un loc in care omul isi va putea regasi destinul.

Eu, Tu, suntem lipsiti de orice punct cardinal, suntem lipsiti pana si de amintirea Nordului. Noua nu ne ramane decat deshartarea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s