Un moment – pe bicicleta

Traiesc intr-o lume in care trebuie sa ma misc, vreau sa spun in care nu vreau sa stau intr-un singur loc. Asta poate fiindca totul se misca in jurul meu cu repeziciune, iar daca ma misc si eu lumea mi se pare mai suportabila. Poate…Desi poate ca dorinta mea de miscare este doar masca unui dor de un loc in care sa pot trai un moment de nemiscare, un moment in care sa spun – gata am ajuns acasa!

Mai mult decat atat, este atat de simplu sa te misti in ziua de azi…Atat de simplu incat viata unui om poate deveni o goana dupa noi si noi locuri pe care sa le vada si el, pe care sa le descopere, pentru ca in felul acesta sa-si potoleasca oarecum setea de locuri noi. Pentru unii, goana aceasta devine similara cu o competitie, in care ei concureaza cu ei insisi, in care miza este sa vada din ce in ce mai multe locuri, din ce in ce mai interesante, din ce in ce mai neexplorate, lumea insasi devenind un fel de puzzle, care se construieste incetul cu incetul in albumul de fotografii stocat pe calculator. Calatoria, in acest caz, este asemanatoare cu un salt, dintr-un punct al spatiului in alt punct al spatiului, calatorul fiind un soi de colectionar al tuturor acstor pucte si atat, nimic mai mult.

In acest caz, semnificatia fiecarui loc vizitat este redata de expresia si prin faptul ca: “eu, calatorul, am fost aici!”

In felul acesta si in lumea aceasta, poti sa devii azi un fel de calator profesionist – azi esti aici, maine avionul te duce in locul x, iar de acolo mai departe in locul y, te urci pe cel emai inalte varfuri de pe acest pamant sau te bucuri de cele mai frumoase plaje…Stiu eu…

Cand am intrat in traseul spre Vf Leaota am avut de la bun inceput o surpriza, una intr-un fel placuta, deoarece ceea ce vedeam eu era laudabil pentru turismul romanesc si pentru oamenii din partea locului, undeva prin Arges, deoarece chiar de la iesirea din localitatea de baza aveam un indicator spre varf, care imi arata ca aveam de parcurs cu bicicleta 21 de km pentru ca sa ajung in varf. Imi imaginam momentul in care voi iesi de pe asfalt, iar apoi in care voi lasa in urma ultimele case, pentru ca apoi sa ramana doar drumul prafos ce sfasaie si sugruma incet panta, serpuind pana in varf. Asteptam sa ajug acolo, sa ma bucur de aerul tare si de acele mici placeri ale calatoriei – sa mananc cate ceva, sa beau apa pe saturate, sa ma uit aiurea in jurul meu – impacat si satisfacut ca am reusit sa urc 21 de km pana la doua mii se ceva de metri.

Leaota este un munte frumos – fara nici o indoiala, iar eu am ajuns in varf, insa numai acolo am inteles rostul indicatorului vazut la plecare, care indica directia spre Varf intocmai cum indici directia spre un oras, sau spre toaletele publice! Eram o armata de oameni ce urcam spre varf, ce luam cu asalt muntele, fiecare dintre noi inarmat cu o anumita arma – unii cu scutere, altii cu motorete, unii cu biciclete, altii cu carute, iar unii cu nemuritoarele dacii sau cu invincibilele SUV uri. Zgomot, praf, discutii, controverse, mici necazuri ce apar pe drum-toate roiau ca mustele in jurul muntelui. De fapt, indicatorul nu arata directia spre Vf Leaota, ci arata directia spre aceasta multime ce marsaluia spre munte, ce ajungea sus si se instala acolo ca intr-o camera de hotel!

Am ajuns in cele din urma in zona alpina, de unde puteam vedea varful si de unde mai aveam de urcat ultima portiune. Privelistea era frumoasa, insa am renuntat sa mai continui. Mi-am gasit un loc neocupat de cei care urcau pe munte de parca mergeau la iarba verde si atat. Varful mi se parea atat de aproape incat daca as fi atins mana l-as fi putut atinge, insa mi se parea ca e mai bine sa-l las in pace, sa renunt sa-l mai cuceresc. Oricum era cucerit – de muzica ce bubuia in difuzoare, de exploziile tevilor de esapament ale motoarelor, de cardurile de biciclisti ce isi luau zborul de pe el.

Pentru azi se anunta o vreme urata – adica ploaie, insa am hotarat sa plec totusi si sa ma las in voia destinului. Intr-un fel asta e si secretul ca sa ti-l intalnesti – trebuie sa te lasi si in voia lui. M-am uitat pe harta si am vazut ca undeva la poalele Muntelui Fagaras exista localitatea Dejani. Pe langa o usoara nostalgie legata de nume, faptul ca nu am fost niciodata pe acolo m-au facur sa ma hotarasc sa plec inspre aceasta localitate. Am inceput calatoria de langa orasul Fagaras, gasind drumul oarecum pe dibuite, asta pana cand am vazut indicatorul spre Manastirea Dejani, insa fara nici o indicatie rutiera, ci doar asa, o directie de urmat. Am inceput asadar domoala urcare spre Dejani, avand in fata muntii invaluiti in ceata si trecand prin cateva localitati insirate ca niste perle pe drumul noastru. Cu cat inaintam mai mult, norii de ploaie se spargeau trepat de munte, fasii de cer albastru se iveau pe ici si colo, iar drumul se dovedea a fi o placere ce merita a se consuma  incet – serpuia domol, cu mici urcusuri pe ici-colo, marginit de pomi  incarcati de fructe, nuci si mere necoapte inca, dar si gustoase cirese  si visine, de parca vrea sa-mi dea iluzia ca ma indrept spre o gradina a Paradisului. Trecand de Dejani mi se parea ca deja pot sa musc din munte si doar de aici a inceput o usoara urcare spre Minastire, ca o proba pentru cei nepregatiti, ca ei  sa renunte din timp. Drumul lasa in urma casele si se pierdea prin padure, purtandu-me cat mai departe de asezarile omenesti, pentru ca la final sa devina atat de abrupt incat a trebuit sa cobor de pe bicicleta pentru ca sa pot sa inaintez. Caldura, umezeala din aer, efortul de a parcurge ultima portiune  – eram ud de parca iesisem din apa vreunui rau cand am ajuns in fata minastirii. Insa in fata bisericii era o bancuta, construita probabil in acel loc pentru a putea contempla de acolo biserica, padurea si florile din jur. M-am asezat acolo, sa-mi revin si sa beau cat mai multa apa. Era liniste, era un loc construit pentru a fi liniste!

Iata cateva poze –

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s