Calauza – memoria intarziata

Foarte rar mi se intampla sa vorbesc aici despre altceva decat despre bicicleta si despre trasee pe care le pot parcurge cu bicicleta. Mi se pare mai important sa pot sa acord acest loc, de pe acest blog, pe cat de invizibil este el, numai si numai traseelor pe bicicleta. Indiferent cat de mult m-ar incita sa vorbesc faptele ce se petrec atat de aproape de mine, cum ar fi cele din societatea roamaneasca, sau din politica, educatie, mi se pare ca este mai important sa pot face ca acest loc invizibil al traseelor cu bicicleta sa prinda contur departe de toate acestea, decat sa vorbesc despre orice altceva!

Dar ma gandesc ca poate si ceea ce scriu acum are legatura cu traseele de bicicleta, caci, ce altceva sunt si acestea, decat o permanenta cautare, sau mai curand o ratacire, un soi de cautare a calauzei care, stiu eu, fie sa-mi redea inapoi memoria izgonita, fie sa ma ma ajute sa nu uit ceea ce stiam de mult. Da poate ca asa este – aceste trasee de bicicleta sunt doar o cautare a acestei calauze.

Anul acesta insa am intarziat – nu fiindca am uitat, dar fiindca mi se pare din ce in ce mai zadarnic sa ma mai preocup de asta. Initial am tot amanat pentru ca doream sa ma uit la un film dupa care sa fac o recenzie. Mi se parea o idee buna sa pot comemora prin discutarea unui film. Pana la urma am inceput sa ma uit la acel film, insa mi s-a parut extrem de plicticos, de enervant si complet in afara problemei. Filmul trata intreaga problema a bombelor atomice, intocmai ca pe o poveste tipica de cartier – imi prezenta inventatorii bombei atomice cu iubirile lor, vietile lor intime, si personalitatea lor adevarata…Nu stiu de ce, dar mi se pare extrem de nepotrivit ca atunci cand te legi de problema bombardamentelor cu bombe atomice  sa mai pui astfel de probleme, care toate par atat de marunte, atat de insignifiante. Adica ce mai conteaza cine a inventat bomba, sau ce mai conteaza daca acel om era destept sau sensibil, daca avea sau nu avea o amanta, daca era ambitios ori era doar un visator…

De aceea nici nu am putut sa ma uit la intreg filmul. Mi se parea atat de fara sens sa continui sa ma uit la el. Nici macar nu stiu cand am incetat sa ma mai uit…

Dar imi dau seama ca aceasta atitudine imi dezvaluie intr-un fel esenta  bombei, caci ea este explozia adevarata – fiindca asa cum prea putin mai conteaza filmul, asa cum nu mai conteaza cum erau inventatorii si chiar cine au fost inventatorii, tot asa ni se pare ca nimic nu mai conteaza, ca tot ceea ce ni se intampla  ar trebui mai degraba sters din memoria noastra, aruncat grabnic la gunoi ca un deseu toxic, caci poate asa, si numai asa, atunci cand mintea noastra va fi golita de orice ar putea sa o irite, sa o deranjeze, sa i se opuna vom putea gusta si noi un pic din fericirea de a fi oameni…

In felul acesta vom fi fericiti – ca niste oameni vizi!

Aceatsa este o explozie care se petrece zi de zi, clipa de clipa, in sufletele fiecaruia dintre noi, si ea este mostenirea adevarata pe care ne-a lasat-o explozia bombelor atomice, pe langa suferinta celor care au fost in locurile unde au explodat. Intocmai cum ele au ars, au parjolit, au topit si aneantizat tot ce le-a inconjurat, tot asa pretul fericirii noastre de a fi oameni ai prezentului, sta in capacitatea de a  aneantiza tocmai ceea ce ne face oameni, tot ceea ce se aduna in sufletul nostru, intreaga istorie cu memoria ei care ne inchide ca intr-un labirint supteran plin de mizerie!

Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki au constat din două atacuri nucleare implicând aruncarea a două bombe atomice, produse de Statele Unite ale Americii, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, asupra a două orașe din Japonia, Hiroshima și Nagasaki. La timpul aruncării celor două bombe atomice, deși războiul din Europa se terminase prin capitularea necondiționată a Germaniei, Imperiul Japoniei și Statele Unite ale Americii se aflau încă în stare de război. La 6 august 1945 bomba atomică cunoscută ca “Little Boy” a fost aruncată deasupra orașului Hiroshima, iar trei zile mai târziu, la 9 august 1945, cea de-a doua bombă atomică, cunoscută ca “Fat Man“, a fost detonată deasupra orașului Nagasaki

– Wikipedia

Cam despre asta e vorba…

Vezi si  – calauza

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s