Clepsidra

Probabil ca asa este, adica cu cat ajungi sa cunosti ceva mai bine, cu atat iti este mai greu sa vorbesti despre acel lucru si, poate ca, intr-o viata, incercam sa spunem mereu acelasi lucru, fara sa reusim sa spunem vreodata totul, ci reusim doar sa schimbam cuvintele pe care le folosim, iar asta ne da iluzia ca spunem mai mult…Fiecare dintre noi incearca sa rosteasca acel ceva pe care, nu stiu, il vede atunci cand inchide ochii, il aude atunci cand linistea il inconjoara, insa mereu ramane un rest, care ne scapa si ne aluneca precum nisipul printre degete.

La fel de greu imi este mie sa vorbesc despre niste locuri care imi sunt familiare, foarte aproape – adica locurile unde m-am nascut si am copilarit – locuri despre care nu as putea sa vorbesc in doua cuvinte, dar nici intr – o suta, fiindca mi se pare ca inca fac parte din ele, ca inca traiesc in ele.

Insa asa cum voi putea, voi incerca sa descriu un traseu pentru bicicleta din Sacele, adica din orasul unde locuiesc, un traseu pe care il fac din ce in ce mai des in ultima perioada, iar asta din cauza faptului ca imi este aproape, dar nu numai! Sa spun mai intai ca este vorba despre un traseu desfasurat pe un drum forestier, destul de recent construit, a carui utilitate sincer nu prea o inteleg, insa nici nu mai conteaza asta, deoarece pentru mine important este  ca acest drum sa fie o iesire,  prea putin conteaza unde duce in final. In cateva  cuvinte as putea descrie traseul ca pe o lenta ascensiune,  nu foarte lunga, in care te indepartezi treptat de case si oameni, pentru a ajunge sus in domoala sa, pe curmatura ce mie imi pare a fi granita dintre doua lumi, ca o punte arcuita ce te poate ajuta sa treci dincolo, intr-o lume noua si straina, sau te poate tine aici, in preajma si vecinatatea locurilor pe care le cunosti. Ceea ce imi place este ca drumul e vizibil chiar de la baza traseului, il vezi cum se iveste pe ici si colo, printre palcurile de copaci, terminandu-se brusc in curmatura, dupa care nu se mai vede nimic de parca acolo se termina totul. Urcand pe acest drum raman in urma vaile care coboara ametitor inspre oras, alcatuind niste forme geometrice aproape perfecte, incat iti vine sa crezi ca sunt desenate pe hartie. Mie mi se pare ca ele formeaza gigantice clepsidre, din care s-a scurs deja nisipul, concretizat in case, orase si muntii din departare, conturul vailor fiind partea goala a clepsidrei. Cu cat inaintezi mai mult pe acest drum, cu atat te inalti mai mult deasupra orasului si cu atat mai mult vaile ti se par mai largi, iar timpul scurs in urma ta iti pare si el mai mult. De fapt, drumul acesta poate ca spune adevarul clepsidrei, iar aceasta din urma rosteste adevarul timpului, caci cu cat inaintam mai mult pe traseu, cu atat mai mult una dintre jumatatile clepsideri se goleste treptat, in fata noastra ramanand din ce in ce mai putin, iar in cele din urma nimic, din nisipul si timpul ce au umplut clepsidra. Si stiu prea bine ca este fascinant doar o singura data sa vezi cum nisipul se scurge in clepsidra. A doua oara…

Cu cat inaintezi pe drum cu atat ajungi din ce in ce mai sus, iar privelistea devine din ce in ce mai vasta, astfel incat iti este din ce in ce mai greu sa nu intorci capul, si ti se pare o pedeapsa ca esti obligat sa privesti doar inainte. Te consoleaza gandul ca atunci cand vei ajunde sus, in curmatura, vei putea sa cuprinzi intr-o privire vasta tot ce a ramas in urma ta, acea jumatate plina a clepsidrei, insa deja de acum regreti toate momentele frumoase, cernute de mutenia implacabila a clepsidrei, in care cerul, ramas in urma, ti-a clipit si pe care tu nu le-ai putut vedea. Acest-i insa pesemne blestemul calatorului – sa priveasca mereu inainte…

Cred ca de sus , la capatul urcusului, unde probabil ca se si incheie de fapt drumul acesta, avem cea mai frumoasa vedere asupra Brasovului si a imprejurimilor sale. Mai mult, de aici probabil ca poti sa admiri cel mai frumos apus de prin aceste locuri. De aici poti sa cuprinzi cu privirea tot ce ai lasat nevazut in urma ta atunci cand urcai pe drum si, daca vrei, poti sa te opresti sa astepti in liniste apusul soarelui si lasarea intunericului. Poti sa faci asta chiar daca nu ai ajuns nicaieri, poti sa faci asta doar fiindca este frumos, poti sa faci asta doar daca fiindca ai platit deja pretul  – ai lasat timpul sa treca!

E greu sa compari traseele – insa acesta descris aici eu cred ca se poate aseza alaturi de alte trasee de top din Brasov. Este drept ca, parcurs doar pana la limita curmaturii, nu este un traseu foarte lung, insa catararea este concentrata in cei cativa kilometri. Mai mult decat atat, daca tinem cont de privelistea pe care ti-o poate oferi, indiferent de anotimp sau de perioada zilei, sau daca mai adaugam la asta faptul ca drumul se duce apoi spre cel de legatura intre Sacele – Azuga sau Predeal, pe valea Garciniului, traseul emite pretentii serioase sa fie luat in seama. De fapt, el se adauga la celelalte trasee care pot fi pornite din Sacele –      Spre Intorsura Buzaului, prin Valea Dobarlaului

Spre Intorsura Buzaului, prin Zizin si Dalghiu

Spre Valenii de munte, prin Babarunca

Spre Valea Doftanei

Spre Predeal – Azuga, prin Valea Garciniului

Advertisements

2 responses to “Clepsidra

  1. Imi poti spune cum ajung pe acest drum forestier ? Pare foarte interesant de parcurs.

  2. Ca sa poti intra pe acest drum forestier, trebuie sa pleci din zona Turches a Sacelelui, mai exact de pe strada Morii. Urci pe acest drum pana vand intalnesti un pod sau dai de locul unde incepe sa se vada apa unui parau. Intreaga strada Morii este construita prin acoperirea unui parau. Deci, cand incepe sa se vada acest parau, atunci dai de un pod, unde trebuie sa tii partea din stanga a drumului, nu cea din dreapta. Incepe o urcare abrupta printre case, insa imediat se vede ceea ce localnicii numesc Coasta Vie. De aici inainte tii drumul forestier tot inainte, in sa trebuie sa mergi pe la bariera, in alt caz nu vei urma exact acelasi drum despre care vorbesc eu.
    Nu stiu cat de clara este descrierea, insa nu este foarte greu de gasit acest drum.
    ceea ce as dori sa adaug este ca acest drum merita facut mai ales daca el va fi continat apoi cu o iesire pana la Susai sau Azuga.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s