Aside

Acum

Tresari, te uiti pe fereastra. Vezi cerul albastru sfasiat pe alocuri de nori, coroanele despuiate ale unor bieti copaci ce par rataciti printre casele oraselor noastre si parca simti in nari aerul primavaratec de afara, gustul sau dulce si aspru. Probabil ca ti-ai dori ca tot ceea ce ai vazut in acest moment sa incremeneasca asa cum este si sa nu devina un moment pierdut, adica netrait si uitat! Nu ai aceasta putere asa ca te resemnezi rapid, iti intorci privirea spre calculator, spre telefon, dar iti dai seama ca nimic din toate astea nu te satisfac si nu-ti plac, ci doar trec pe langa tine fara sa lase urme, iar tu le accepti curgerea doar fiindca esti slab, lipsit de curaj, de energie, de vointa.

Aveai nevoie sa scrii asta ca sa compensezi  acel drum cu bicicleta in care deasupra capului tau nu ar mai fi fost decat cerul cel sfasiat de norii grabiti, in jurul tau copaci incremeniti in zdrentele lor cenusii, iar in fata ta lacrima aurie a apusului de soare si drumul prafuit ce duce spre mare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s