Sportul

E foarte important sa afli ca ceea ce noua, acum, ni se pare important sau ceea ce ni se pare de la sine inteles, sau ceea ce ni se pare de neinlocuit sau vital pentru supravietuirea noastra ca oameni, nu a existat in urma cu ceva timp sau a existat in cu totul alt mod. Este important nu pentru ca asta ne poate da un motiv in plus ca sa condamnam prezentul, slavind trecutul, ci doar pentru ca sa ne intelegem mai bine si, poate, ca sa invatam sa fim liberi.

Iata ceea ce am citit despre ciclism:

“-Tu nu te-ai dus niciodata prea des la cursele de cai? De ce ai renuntat?

– Nu stiu,,,Ba nu, stiu de ce. Daca urmaresti cu interes cursele numai de dragul pariului, inseamna ca nu te intereseaza intr-adevar.

-Si ai gasit ceva mai interesant?

-Da, cursele de ciclism.

-Serios?

– Acolo…ajunge sa privesti.

Ciclismul, despre care nu stiam mai nimic, a fost o descoperire foarte interesanta pentru mine. Am inceput sa scriu multe povestiri despre ciclism, dar n-am realizat nici una la fel de interesanta pe cat e o intrecere de ciclism, fie ca se desfasoara intr-un velodrom, fie pe un stadion, fie pe sosele. O data insa am sa descriu atmosfera de la Velodrome d’hiver, in lumina tulbure a dupa-amiezii, pistele abrupte de scanduri, harsaitul cauciucurilor pe lemn cand trec concurentii, efortul si tactica lor la urcus si la coborare; voi incerca sa redau magia curselor de semifond, huruitul motocicletelor cu rulou la spate, conduse de antrenori cu casti grele pe cap, imbracati in costume greoaie de piele si lasandu-se pe spate ca sa apere de rezistenya aerului pe ciclistii din urma lor, cu casti mai usoare pe cap si foarte aplecati peste ghidon, pedaland din greu ca sa invarteasca roata mare a transmisiei, cu roata din fata , mai micaatingand ruloul motocicletei spre a se adaposti de curent; voi reda duelul impresionant al ciclistilor care urcau si coborau pantele, luau virajele cu o viteza mortala, cot la cot, roata langa roata, pana ce cate unul nu mai putea tine pasul si, ramanand in urma, se izbea de zidul masiv de aer, de care fusese aparat pana atunci.

Si cand te gandesti de cate feluri sunt intrecerile cicliste! Mai intai, cele de sprint, unde cei doi concurenti fac incet turul pistei, inainte de  a se lasa furati de betia vitezei…sau cursele atat de spectaculoase si de primejdioase, de o suta de kilometri, disputate pe marea pista de scanduri…Imi amintesc bunaoara de Linart, poreclit Le Sioux,…, avea obiceiul sa suga printr-un tub de cauciuc rachiu de cirese din plosca de cauciuc pe care o purta sub tricou, cand, spre sfarsitul cursei, simtea nevoia unui stimulent pentru a-si spori si mai mult viteza nebuna. A s vrea sa descriu si lumea stranie in care se desfasurau concursurile anuale de sase zile si minunatele curse de pe soselele din munti…

Ciclismul este atat de interesant incat nu mai simti nevoia sa pariezi.”

Hemingway – Sfarsitul unei pasiuni, povestire publicate in Nopti de sarbatoare, col Meridiane, Bucuresti 1966, trad`. Emma Beniuc.

Poate ca Hemingway tocmai descoperea Franta, al carei spirit il cucerea prin tot ce avea ea mai frumos, inclusiv ciclismul, de aceea aceste cuvinte atat de elogioase la adresa ciclismului, insa ceea ce el descrie aici ramane ca o marturie a unui mod de a vedea sportul in general, ciclismul in particular. Acesta este pus in opozitie cu tot ceea ce inseamna spectacol facut cu scopul de a castiga bani sau orice altceva in plus fata de spectacolul ce se insoteste numai de placerea dezinteresata de a urmari o competitie sportiva. Pentru lumea de atunci, ciclismul putea sa fie un sport care sa ofere acel spectacol ce merita trait nu pentru bani, asa cum se intampla la cursele de cai, ci doar pentru el insusi. Iar asta constituie clar o diferenta fata de ceea ce se intampla in ziua de astazi, cand aproape toate competitiile sportive, inclusiv cele de ciclism,  sunt urmarite doar pentru rezultat si pentru obtinerea unor castiguri la casele de pariuri. A existat prin urmare o perioada cand omul putea sa gaseasca in ciclism, poate chiar in mai multe sporturi pe langa acesta, un refugiu in fata unei lumi dominata numai de ideea de castig financiar, un refugiu in care sa se poata bucura in mod simplu, direct, pe deplin, de ceea ce ii oferea un spectacol sportiv.

Cat de departe suntem noi de aceasta lume ne putem da seama foarte usor, doar ascultand comentariile ce insotesc transmisiunile televizate ale competitiilor de ciclism, care debuteazacam mereu si printr-o scurta trecere in revista a cotelor de la casele de pariuri.

Mi-este greu sa-mi dau seama cum este mai bine, pentru noi cei care suntem doar spectatori sau pentru cei care sunt implicati in competitie, insa in mod sigur este important sa pastram mereu in viata alternativa, adica sa speram ca si noi, intocmai ca si Hemingway, vom putea sa alegem fiindca vom avea intre ce sa alegem, si nu va fi intreg sportul dominat doar de ideea de profit, situatie care va reduce valoarea spectacolului la valoarea rezultatului final de la casele de pariuri.

Textul din Hemingway imi place si pentru scurta referire la sticla cu sirop: sa fie acolo surprins dopajul in fazele sale incipiente? Despre asta ramane sa mai scriem…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s