Vinul

Imi place cum se scurge vinul in pahar. Il vad cum se avanta ca o flacara vie inspre gura sticlei, cum se opreste parca uimit ca nu poate sa treaca pe de-a-ntregul si dintr-o data si cum revine inspre fundul sticlei, pentru ca, apoi, oarecum jenat de propria-i neputinta, sa se strecoare pe gaura ingusta care-i permite evadarea. Insa imediat ce erupe din impresurare izbucneste intr-un dans voluptos de lumina si culoare prin care viata insasi explodeaza nestanjenita dupa o indelungata incatusare.

Pentru mine e ca un fir al Ariadnei, dar intr-o poveste rastalmacita, fiindca acest fir nu ma scoate din labirintul vietii mele, ci, mai degraba, ma duce chiar in centrul labirintului, unde totul este complicat si incurcat, unde ma pandesc umbre neintelese si frici, spaime si amenintari, dar unde, spre surprinderea mea, incep sa iubesc viata, fiindca inteleg ca  sunt parte din belsugul ei inepuizabil. Acest labirint, care este viata mea, devine suportabil. Un eufemism al betiei.

Vinul ma duce inapoi in copilarie si vad aievea becul improvizat la usa pivnitei ce imprastie o lumina chioara si murdara in noaptea rece de toamna. In fata mea este teascul in care indes cu mainile pline de zeama ruginie strugurii deja zdrobiti. Cand teascul este plin invart de presa si imi place sa-mi imaginez cum in seva mustului se vor contopi aromele de lemn si de frunza ale vitei de vie cu sucul proaspat ce se scurge din bobul de strugure care plesneste sub greutatea presei. La inceput iese zeama din belsug. Suvoiul rubiniu se napusteste vioi din teasc si plesneste oala pe care am asezat-o astfel incat sa nu se piarda nici un strop din pretioasa licoare. Dupa o vreme,  suvoiul se domoleste, iar locul lui este luat de un fir subtire si lin ce se scurge fara zgomot in oala deja plina. Am stors aproape toata zeama din struguri si imi este din ce in ce mai greu sa invart la presa, insa mai trag de ea convins fiind ca doar acum storc seva autentica in care pulseaza salbatic viata adanc ascunsa in fibrele tainice ale vitei de vie si ale bobului de strugure.

In timp ce ultimele picaturi se storc din teasc ne adunam in jurul oalei plina de must si degustam. De fiecare data acesta este cel mai bun must si vinul va fi unul adevarat. Il vad pe tatal meu mandru de strugurii pe care i-a luat din piata, la un pret atat de bun. Ii vad pe prietenii mei stransi in jurul oalei in lumina chioara a becului degustand mustul si rostind fiecare, pe rand, ca sa fie auzit, sentinta magica: “asta da must! va fi un vin adevarat!”. Vinul se face cu oameni. Cam la fel cu tot ceea ce tine de viata.

Advertisements

2 responses to “Vinul

  1. ,,imaginea ,,vinului nu are legatura cu vinului. orice poveste despre vin e o profanare…respect pentru cei care ,,doar,,traiesc vinul. vrem doar sa fim lasati in pace…vinul e un mister al pamantului…ce naiba

  2. bine, Armin, asa este. nu – doar – profanare – lasati – pace

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s