Muzica

Tura de Sacele – timpul liber si bicicleta

Uneori trebuie sa vezi multe locuri straine celor din preajma ta, pentru ca sa ajungi sa apreciezi ceea ce te inconjoara. Tine si asta de relatia dintre oameni si locuri, de relatia dintre noi si ceea ce ne imprejmuieste, sau, ca sa spun asa, ne margineste, chiar daca, dar asta e!, cuvantul asta are ceva ce poate unora nu le place, poate nici chiar mie. Imi maintesc ca atunci cand eram mic mergeam cu prietenii pe dealurile din jurul Sacelelui de unde puteam sa vedem cum soarele apunea peste Brasov. Aveam in fata noastra orasul ‘cel mare’, cu luminitele ce se aprindeau o data cu lasarea serii, dar si muntii ce-l imprejmuiesc – Piatra Mare si Postavarul – acestia doi in primul rand, ale caror contururi masive se impuneau  pe cerul albastrui al serilor de vara. Uneori, acolo unde soarele apunea, se adunau gramada norii de la asfintit, formand  o maiestuoasa coroana de foc ce impodobea cerul. Era un apus ca o lupta insangerata. Alteori, soarele se prelingea ca o lacrima jucausa pe cerul de cristal. Un apus linistit… Desi era vorba pana la urma mereu de acelasi lucru, adica de apusul soarelui, noua ni se parea ca de fiecare data, ca in fiecare seara soarele ne ofera un  spectacol mai frumos si mai maret decat in celelalte seri. Stateam rabdatori si asteptam ca cerul sa se intunece si frigul sa ne ciupeasca pielea pentru ca sa ne parasim locurile de panda si sa coboram spre oras si spre casele noastre. Stiam ca, oricum, si a doua zi vom avea parte de un alt apus, de un nou si fantastic spectacol si ca noi vom fi prezenti acolo. Era bine – nu ne pasa de moartea fiecarei zile, ingropata-n vecie laolalta cu lumina, ce se stingea incet.

Tura ce mi place este una care are loc foarte aproape de mine, si care imi ofera posibilitatea ca intr-un interval de timp scurt, caci da, timpul este o mare problema, sa pot sa fac 1. o catarare buna si 2. sa ies putin in afara orasului, 3. sa pot respira aerul tare dintr o zona de padure.

Intreaga tura ar dura cam 1/2 ora, asta daca nu este prelungita de o tura mai lunga, de plat, buna insa de incalzire – Sacele – Tarlungeni -Brasov(Centura) – Sacele, tura despre care am pomenit de mai multe ori pe aici. Avem astfel un traseu circular, asa cum este considerat ca fiind bun un traseu, dar care este impodobit cu o frumoasa catarare sau numai o foarte buna catarare

Iata si o harta a traseului – insa, ceea ce mi se pare fain, este ca mi se confirma faptul ca orice loc si orice prilej sunt bune pentru o tura de bicicleta, asta daca nu uitam de timpul liber pe care il avem in noi, clipa de clipa…

capatul drumului forestier. bariera cu o frumoasa vedere inspre oras – clepsidrica

o prtiune a drumului forestier

poarta unei livezi – de ce nu?

un podet de lemn foarte frumos – poza nu este foarte reusita

http://www.bikemap.net/route/1254482/widget?width=425&height=350&extended=true&maptype=2&unit=miles&redirect=no

Bike route 1254482 – powered by Bikemap

M &F

In cautarea drumului de bicicleta -schite, harti, poze si info

Despre drumul verde SEPSI cateva informatii se pot gasi aici –

pebicicleta.romania-actualitati.ro

Din pacate eu nu am gasit nici o harta buna a intregului drum verde SEPSI

Portiunea pe care am parcurs-o eu este cea dintre Sf Gheorghe si Ilieni, traseul urmand culmea dealului ce desparte drumul de la Sf Gheorghe spre Valcele de drumul de la Sf Gheorghe spre Ilieni.

Traseul integral de la Dobolii spre Sf Gheorghe ar arata ca in harta de mai jos, insa harta este una imprecisa deoarece nu exista prea multe repere pentru una exacta. Poate ca este mai bine asa, deoarece cei care vor merge in traseu vor descoperi alte variante care sa i satisfaca mai mult! Pana la urma frumusetea acestor trasee sta in faptul ca fiecare dintre noi poate sa le descopere pe cont propriu!

Harta este strict informativa, ea oferind doar cateva repere ale acestui frumos traseu! Traseul se poate face in aprox 4 ore, existand numeroase locuri de popas pe intreg traseul! Nu exista catarari dificile, insa distanta este destul de mare.

Iata si cateva poze, facute de Dopovetz Iuliu – Adica Gy

pozele sunt din traseul Dobolii – Ariujd, traseul descoperit de Gy, traseu excelent pentru p plimbare de seara

http://www.bikemap.net/route/1240654/widget?width=425&height=350&extended=true&maptype=1&unit=miles&redirect=no
Bike route 1240654 – powered by Bikemap

In cautarea drumului de bicicleta

Nu stiu de ce mi se intampla ceva intr-un anumit moment, intr-o anumita clipa, si nu mai devreme sau mai tarziu. Poate fiindca numai in acel moment eram capabil sa inteleg ceea ce mi se intampla sau, altfel spus, meritam sa mi se intample acel ceva. Poate ca, daca mi se intampla mai repede nu i as fi inteles importanta, din lipsa de experienta, de exemplu, iar daca mi s ar fi intamplat mai tarziu nu mi s-ar mai fi parut important. Dar daca ceva se intampla atunci cand trebuie, daca el survine in viata noastra ca un eveniment, avem impresia, pentru o clipa, pentru acea clipa, ca ne traim destinul…

M-am intrebat adeseori daca se poate ajunge dintr-o parte a dealului pana in cealalta pe bicicleta, fara sa fii nevoit sa impingi la ea si fara sa te poticnesti. Vedeam ca de pe ici sau de pe colo pornesc drumuri albe ce se incolaceau haotic prin iarba verde insa toate mi se parea ca se  infunda, fie prin paduri, fie pe dealuri prea abrupte. Primul pas l a facut Gy, care a gasit un drum imposibil, ca sa spun asa, de o varietate rara, drum ce se poate parcurge de la un cap la celalalt pe bicicleta, fara nici o problema si care te poarta pe drum de camp, peste dealuri molcome, unde rotile calca prin iarba deasa, iar apoi cobori pe un drum ingropat parca in tarana, ce iti da impresia ca treci printr-un tunel ce te poarta dintr-o lume in alta. Drumul descoperit de Gy pleaca din Dobolii de Jos si trece peste dealuri ajungand in Ariujd, drumul legand astfel doua localitati marginite de Olt, rau care in dreptul lor face o bucla, prinzand aceste doua sate ca intr-o imbratisare.

Ramanea sa mai gasim intoarcerea, peste acelasi deal, insa nu pe acelasi drum si poate pe un traseu la fel de frumos. Varianta care ma atragea era cea care trecea prin locul ce mereu imi trezise intrebari si curiozitati, asa ca am pornit intr acolo sa l descoperim, sa vedem daca exista. Punctul de plecae trebuia sa fie undeva pe drumul dinspre Valcele spre Sf Gheorghe, iar iesirea o fixasem la Sancrai, o mica localitate  ascunsa intre vai, care mereu ma atrasese prin dorinta ei de a se sustraga privirilor.  Am ales sa merg pe drumul ce pornea de langa Vega, deoarece acest drum parea sa urce pana in culmea deallui. Speram sa nu devina prea abrupta urcarea, sau sa nu se piarda prin padure sau prin vreo poiana cu iarba prea deasa. Aveam emotii de fiecare data cand drumul mi se parea ca dispare, insa cu cat ma apropiam de varful dealului sperantele mele cresteau. Nu mi faceam griji pentru coborare, important era sa ajung in culmea dealului. Chiar inainte de a ajunge drumul s a impotmolit, s a ascuns printre firele de iarba, insa pamantul tare imi permitea sa pedalez in continuare. Nu mai aveam mult si eram aproape de culmea dealului, o sa domoala intre doua culmi impaturite. Si am ajuns, De aici nu era prea greu sa inaintez, fara sa cobor, inspre marginea padurii unde speram sa gasesc vreo carare sau vreun drum care sa ma duca de partea cealalta a dealului, adica in Sancrai.

Si intuitia nu ma inselase – la marginea padurii am gasit ceea ce am cautat, traseul pe care pana acum il visasem, traseul pe care  pana acum il cautasem fara sa stiu ce anume cautam. Este vorba de o portiune din Drumul verde Sepsi, despre care eu nu stiam, desi ma aflasem de atatea ori in preajma lui, o portiune ce, cred eu , este foarte frumoasa.

Dorind sa gasesc un drum de bicicleta prin locuri pe unde, credeam eu, ca nu exista asa ceva, nu am descoperit unul nou, nu am creat un traseuinedit, ci de fapt am redescoperit un traseu vechi. Intr-un fel tot o descoperire. Am fost uimit atunci cand, inconjurat de linistea si pustiul dealului singuratic, am descoperit tablita care imi indica drumul verde sepsi. Am pornit pe directia indicata, indreptandu ma spre Sf Gheorghe si renuntand sa mai cobor la Sancrai, iar drumul a fost incredibil.

Nu are rost sa descriu ceva din aceasta calatorie. Nu are rost sa mi spun impresiile, sau sa mi dau cu parerea despre acest drum prin padure, de pe acea culme de deal si pana in Sf Gheorghe…

doar atat – este o clipa si merita traita!

Adica trebuie mers acolo si facut acel traseu – trebuie plecat din Doblii de jos spre Ariujd apoi continuat traseul pana in Valcele, iar de la Vega urcat pe drumul de padure pana la drumul Sepsi iar apoi pana la Sf Gheorghe. Se contureaza astfel un frumos traseu circular – Dobolii – Ariujd – Valcele – Vega – Sepsi – Sf Gheorghe – Ilieni – Dobolii de Jos. Nu vreau sa mai spun nimic despre traseu, din simplul motiv ca vreau ca cei care ajung acolo sa descopere singuri ce le poate oferi acest traseu.

Tot ceea ce sper este ca, asa cum eu am pornit sa descopar un nou traseu si am redescoperit unul vechi. tot asa cei care vor citi acest articol sa porneasca la drum, fiindca nu este o intamplare ca au citit aceste randuri.

Drumul de padure cu bicicleta

http://movilidadylogisticaurbana.wordpress.com/

Unde am gasit asta –

LAS BICICLETAS SON PARA EL VERANO from Paty Godoy on Vimeo.

Pana atunci insa…

Un drum forestier imi ofera multe satisfactii atunci cand este vorba de a ma deplasa pe bicicleta – lipsa masinilor, lipsa aglomeratiei, adica liniste. El imi ofera aerul curat ce l gasesti in preajma padurilor. Mai mult, imi pune rezistenta fizica la incercare, iar asta ma ajuta de mult ori sa ma debarasez de rezidurile vietii de zi cu zi, ca sa spun asa…Dar poate cel mai frumos lucru este ca un drum forestier ma duce inspre locuri neumblate, necunoscute, poate chiar uitate de lume, inspre locuri in care poti sa fii pentru o vreme inconjurat doar  de natura, El este drumul care imi poate satisface cel mai mult gustul de explorator, Din toate aceste motive probabil ca mult mai bine ar fi sa numesc drumul forestier, drum de padure, ferindu ma de cuvantul forestier care poate ca are mult prea multe conotatii ingineresti, care vor pune in umbra intelesurile mult mai bogate ale cuvantului padure.

Obstacolul sta din nou in timp -in lipsa de timp, fiindca imi lipseste timpul de a cauta drumuri noi, drumuri care sa ma duca inspre locuri neumblate, uitate, sau care sa fie doar altfel. Desi pana la urma orice drum, orice poteca pe care poti sa dai cateva pedale, pe care poti sa mergi alaturi de prieteni, poate sa fie foarte bun pentru o iesire!

Ma salveaza drumul care imi este aproape, drumul pe care l am parcurs deseori, dar care se pastreaza mereu proaspat, care parca reuseste sa mi satisfaca setea de nou. Este drumul de poiana, este drumul care pleaca de la Pietrele lui Solomon si se duce spre Poiana Brasov prin padure, departe de drumul de asfalt. Ramane drumul de baza pentru cei din bv – fiindca se ajunge usor la el, nefiind departe de oras, fiindca te duce rapid la altitudine, fiindca peisajul est foarte variat. Este un drum ce merita facut, cel putin o data.De la Pietrele lui Solomon inspre Poiana sunt trei variante de drum de padure – prima cea care are puncrul de plecare inainte de a trece bariera si se duce pana in Poiana mica, cea de a doua este cea care trece bariera aflata in spatele parcarilor si se duce pe langa stanci, urmand cursul de apa. Acest drum are doua bifurcatii mari – de la prima se merge inspre castelul de apa, iar de la a doua bifurcatie porneste cea de a treia varianta de drum spre Poiana. Toate cele trei variante isi au frumusetiile lor si nu merita comparate…

la baza stancilor de unde pleaca drumurile spre Poiana sunt amenajate locurile de picnic, aglomerate la sfarsit de saptamana

prima parte a traseului, cand se trece pe langa primul izvor amenajat

bifurcatia de unde porneste cea ce a treia varianta de drum inspre poiana. daca se merge spre dreapta se urmeaza traseul care ne duce pe drumul ce este parca mai preferat, desi ambele drumuri sunt la fel de frumoase

o portiune din drum, aproape de final. este placut de facut acest traseu spre seara

locurile unu, doi si trei de la final

poiana brasov

………………………..si gata!