Traseu cu bicicleta 3 – Moeciu

Este o tura probabil clasica. Adica, una care poate ca este prea cunoscuta pentru a mai putea sa ofere vreo surpriza, insa nu se stie niciodata. Probabil ca multi dintre noi am da din mana a nepasare cand am auzi despre aceasta tura, dar sa nu uitam ca atunci cand nu mai asteptam nimic vom putea sa descoperim frumusetea mersului pe bicicleta – libertatea. Mai mult decat atat, zona branului este plina de trasee de bicicleta, care merita facute pe indelete si care necesita poate vreo saptamana pentru a fi cunoscute. Mai demult, am prezentat si o varianta de traseu care sa ne duca dinspre Brasov pana in Bran ocolind cat mai mult drumurile circulate de masini, pentru ca dupa ce ajungem in Bran sa putem petrece o scurta vacanta care sa imbine traseele de bicicleta cu traseele de munte. Locuri de cort sunt binemersi iar cazari ieftine de asemenea, asa ca, de ce nu?

Cei care vor sa descopere traseele nu trebuie decat sa se uite pe harta dupa drumurile ce pleaca din Bran spre  Simon, Poarta, Moeciu, Fundata sau din Poarta Dambovicioarei spre Iezer si Fagaras. Chiar si Pasul Rucar-Bran, facut pe asfalt, poate sa fie un traseu bun, asta daca nu luam seama prea mult la traficul auto.

Pentru mine traseul de la Moeciu a reprezentat o provocare fiindca am sperat sua am vrut sa sper ca drumul forestier ce continua drumul asfaltat din Moeciu de Sus ma va duce destul de mult in Muntii Bucegi pentru ca apo cu bicicleta in spinare sa pot sa ies in zona alpina fara ca totusi sa duc in spate prea mult bicicleta. Si intr adevat drumul forestier continua mulr in munte, insa sunt cateva portiuni unde se impotmoleste, pentru ca apoi cararea sa se transforme intr-una de picior, extrem de dificila, imposibila pentru bicicleta. Timpul nu mi a permis sa merg pe carare pana la capat pentru a vedea unde va deveni traseul din nou accesibil pentru bicicleta, asa ca, am ramas dator cu o continuare pentru anul viitor.

Traseul ar fi trebuit sa fie in felul urmator – Bran – Moeciu de Sus – Saua Strunga – Pestera.

Dificultatea a stat, asa cum am spus, in trecerea dintre Moeciu de Sus si Saua Strunga!

Iata cateva poze de pe traseu –

Traseu cu bicicleta 2 – Iezer-Papusa

Masivul Iezer Papusa: un nume ce poate usor sa incita fantezia noastra, dar este si un nume ce i-a adus destul de multe neajunsuri acestui munte, considerat, poate, de unii, mult prea putin spectaculos sau prea putin masculin pentru ca sa atraga atentia iubitorilor de aventura. Este insa o eroare sa judecam muntele dupa nume, chiar mai mult decat atat, el se va dovedi a nu fi deloc o papusa iar daca are in el multa feminitate o are datorita frumusetii sale ce te vrajeste. Mai mult chiar, muntele este de o frumusete salbatica, iar asta ca o ironie la adresa celor care fug de numele sau, la adresa celor care il considera lipsit de forta, fiindca tocmai lipsa lor a facut ca acest munte sa capete frumusetea animalului  crescut in salbaticie…Poate ca la izolarea sa contribuie si faptul ca etse inconjurat de cativa dintre cei mai populari munti de pe la noi = Muntii Fagarasului, Bucegiului si ai Pietrei Craiului…

Dar fiindca nu intotdeauna cuvintele sunt cel emai potrivite poate ca fotografia de aici va reda ceva din frumusetea Iezerului pentru cei care nu au gustat-o pana acum. In ea se vede caldarea de sub vf Rosu, cu un mic tau din care pornesc cateva firicele de apa limpede, dar si peretii caldarii, in care gasim de-a-valma abrupt stancos, grohotis alunecos si zone de iarba alunecoasa!

Nu am urcat cu bicicleta pana in vf, desi este posibil, mai ales pentru cei care sunt pasionati de coborari spectaculoase, iar pentru asta sunt si dispusi sa care bicicletele dupa ei. Traseul pe care l-am facut noi pleaca de la  Podul Dambovicioarei urmand drumul forestier pana la momentul in care acesta este accesibil bicicletelor, trecand pe langa Lacul de acumulare Pecineaga, unde am putut vedea barajul unui lac de acumulare atunci cand lacul este golit(probabil au loc renovari), continuand apoi cu drumul forestier ce incepe de la capatul lacului pana la iesirea din zona impadurita. Drumul este foarte bun si deosebit de frumos. Probleme am avut numai pe drumul ce ocoleste lacul, care este pe alocuri distrus din cauza lucrarilor de la baraj si al exploatarilor forestiere. Am avut putin ghinion fiindca in seara anterioara a plouat si am fost obligati sa pedalam prin noroaie dar a tinut de aventura…

Traseul este unul de rezistenta si destul de solicitant, fiind necesara o zi lunga de vara pentru a ne putea bucura de el.

Sper ca traseul sa fie descoperit si sa si spuna si celorlalti povestea sa!

Drum bun!

 

 

M&V

M&M

Trasee cu bicicleta -1 Ciucas – Bratocea – Grohotis

Desi sunt din ce in ce mai tentat sa vorbesc pe un ton de parca as dori sa trag concluzii, sa fac rapoarte si sa prezint bilantul turelor pe care le am facut anul acesta, am sa ma distantez totusi de directia si de tentatia asta, spunand ca nu a luat de loc sfarsit anul acesta in ceea ce priveste turele de bicicleta, ca, indiferent de vreme, se pot gasi noi si surprinzatoare trasee de explorat, ba mai mult, ca vremea le va face sa fie poate mai interesante decat ne vom astepta…Oricum, ramane posibilitatea de a gusta mersul pe bicicleta reiterand trasee deja batatorite de fiecare dintre noi, moment in care accentul va cadea mai mult pe placerea de a pedala, decat pe dorul de aventura, dar care, nu-i asa, ne va tine pe biciclete si in miscare…. Imi este din ce in ce mai clar ca mersul pe bicicleta nu are limite, mai ales unele care s-ar datora anotimpurilor, dar despre asta as dori sa vorbesc atunci cand stratul de zapada va fi unul consistent.

Acum as dori sa prezint cateva trasee pe care le-am facut anul acesta si despre care nu am vorbit mai pe larg in alta parte.

Asadar –

Babarunca –

Acest loc imi este probabil cel mai drag, la fel si traseele de aici. In primul rand deoarece traseele de aici se desfasoara pe teritoriul orasului Sacele si ar fi gresit sa ignor tocmai frumusetiile locurilor care imi sunt cel mai aproape. Iinsa el are si multe alte calitati! In primul rand, traseele de aici ne poarta intr-o zona in mare parte salbatica, putin umblata de turisti, desi zona este de un mare potential turistic si drumurile sunt foarte, foarte  bune pentru bicicleta – peisajul este extrem de variat, nu exista catarari accentuate, traseul de bicicleta ne poarta inspre locuri de unde putem sa intram in trasee montane exceptionale, dar mai mult decat orice, avem mereu impresia ca ne reintoarcem la natura, chiar daca numai pentru cateva ore.

Traseul este alcatuit din parcurgerea a doua drumuri de padure:

1) Primul drum porneste din Babarunca si se duce spre stanga drumului asfaltat,  – asta daca avem in spate Brasovul si in fata Bratocea-Cheia –  chiar din dreptul vechii casarii (atelierul de producere a casului si a branzeturilor acum ceva vreme, momentan in ruina), ale carei ruine se pastreaza si astazi pe partea dreapta a drumului. In dreptul casariei se deschide un drum spre stanga, drum ce are si un marcaj turistic, lung de aproximativ 3.5 km. La capatul acestui drum se intra in Masivul Ciucas, spre Tesla si spre Vf Ciucas.

Nu vreau sa dau descrieri ale drumului, deoarece cred ca fiecare trebuie sa descopere singur traseele sale – insa cei pasionati de calatorii pot sa descopere de-a lungul acestui drum un izvor de apa sarata, o raritate in acest loc, dar si spectaculoasele chei ale Babaruncii sau, la fel de spectaculoasele, cascade ale Babaruncii.

Harta traseului se poate gasi aici – foarte aproximativa.

http://www.bikemap.net/route/1339226/widget?width=600&height=400&maptype=1&extended=true&unit=miles&redirect=no
Bike route 1339226 – powered by Bikemap

2) Celalat traseu din babarunca incepe pe partea dreapta a drumului ce duce spre Bratocea -Cheia. Imediat ce intram in Babarunca,chiar dupa ce trecem de indicator,  se deschide un drum forestier pe partea dreapta a drumului asfaltat. Urmand acest drum forestier cale de vreo 6 km ajungem la intrarea in muntii Grohotisului. Drumul se termina chiar la o stana de unde, dupa o usoara ascensiune pe jos, se poate iesi in zona alpina ce inconjoara vf Crohotisului. Pe crestele alpine de aici trecea pe vremuri drumul granicerilor, atunci cand Transilvania era parte a Austro-Ungariei, iar apoi aceasta zona a fost folosita ca punct strategic in razboaie, asta si datorita panoramei desavarsite care se deschide de sus…Cei care vor sa mearga sa nu ezite – merita. Peisajul de pe Vf Grohotisului, drumul cu bicicleta pana acolo – lasa urme.

Poate ca ar merita sa mentionez ca pe Vf Grohotisului se poate ajunge si din directia Vaii Doftanei, dinspre Traisteni, existand un drum care face accesibila catararea pe bicicleta pana aproape de varf, zona care merita explorata si care mie imi este complet straina.

Aceste doua trasee sunt doar cateva dintre cele care cred ca se pot parcurge in zoma Babarunca, loc unde pot fi gasite multe alte trasee, adaptate pentru diferite tipuri de iesiri…

Iata harta traseului, extrem de aproximativa si o harta a zonei Grohotisului (preluata de pe  Valea Teleajenului):

http://www.bikemap.net/route/1339240/widget?width=600&height=400&maptype=1&extended=true&unit=miles&redirect=noBike route 1339240 – powered by Bikemap

dansuri

 

Comentatorul

Eram tentat sa-i dau acestui post un titlu care sa atraga mai bine atentia, sa sara in ochii oricarui posibil cititor. Si as fi putut sa fac asta foarte usor, mai ales ca aici este vorba despre fotbal si despre sport. Cred ca mai mult despre fotbal…Dar in ultimul moment mi-am dat seama ca exista comentatorul, cel care insoteste orice transmisiune sportivadin media de toate tipurile, cel pe care il ascultam sau il ignoram, care ne enerveaza sau ne binedispune, cel care este legat atat de mult de un spectacol sportiv de calitate si care este onorat, bucuros, incantat sa ne faca cunoscute atatea evenimente sportive. Ma gandesc aici la comentatorii de snooker, mai ales la ei, dar si la cei de box. Cei de la ciclism, de asemenea, sunt foarte importanti, mai ales ca ei fac fata derularilor rapide de evenimente live.

Este insa atat de pacat cat sportul se degradeaza si, atentie la cuvant, as vrea ca acest cuvant sa aiba cat mai mult de a face cu onoarea si nu cu mancarea, asa cum suntem noi obisnuiti sa-l interpretam de o vreme incoace…

Recunosc ca nu urmaresc cu atentie noutatile din presa insa as dori sa fac un comentariu sau sa incerc sa fac lumina in anumite evenimente din sportul de azi. Mi-ar placea ca spusele mele sa aiba popularitatea pe care au avut-o cele ale lui Jack London, dar daca nu sper ca ele sa coincida cu toate interpretarile ce au loc prin presa de azi. Evenimentyele la care ma refer sunt cele precum bataia din timpul meciului cu Steaua sau moartea baschetbalistului american, desi in acest al doilea caz s-ar putea sa existe si alte cauze, insa eu cred ca incidentele de pe stadion sunt o continuare a rafuielilor de tip mafiot care au loc intre anumite organizatii mafiote, care au transformat sportul intr-o unealta a negocierilor. Adica, rafuielile de tip mafiot, santajul de di9verse nuante, se face pe seama sportivilor, fara nici un respect pentru spectacolul sportiv sau pentru ceea ce incearca sa faca sportivii. Diferitele neintelegeri intre personajele care detin puterea in sport, patroni de cluburi, presedinti, proprietari de stadioane, neintelegeri legate de bani sau de droguri, sunt rezolvate fara nici un fel de retinere ope stadion, in plina desfasurare a spectacolului sportiv. De exemplu, daca un X datoreaza o suma de bani lui Y si refuza sa o plateasca, Y va apela la un bataus care va atenta la un sportiv, proprietatea lui X, si care valoreaza o anumita suma de bani. Cand X isi va da seama ca Y are intentii extrem de serioasa si ca nu-i pasa de nimic, atunci va scoate banii sau daca nu circul continua, asta mai ales ca in joc nu este scorul, sau nu este trofeul ci in joc sunt tranzactii de terenuri, recuperari de datorii, tranzactii cu tigari, fructe, dar mai ales droguri.

Este pacat ca s-a ajuns aici, ca oameni fara nici un scrupul sa detina puterea asupra unui spectacol ca ar trebui comentat pentru a delecta oamenii…